Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Emacu:

"Ziua apărării civile"

Prima conflagraţie mondială a generat, pe lângă un impresionant număr de victime în rândul soldaţilor, un mare număr de decese din rândul populaţiei civile.

Pentru a preveni pe viitor asemenea situaţii, la 28 februarie 1933, prin Decret Regal, a fost creată în România Protecţia Civilă. Aceasta avea ca obiectiv să limiteze efectele bombardamentelor asupra populaţiei şi resurselor ţării, fie asigurându-le protecţia directă, fie micşorând eficacitatea atacurilor.

Experienţa celui de al Doilea Război Mondial a determinat o adaptare a conceptului, astfel că, în anul 1952, Protecţia Civilă se transformă în Apărarea Locală Antiaeriană.

În urma catastrofelor naturale care au lovit ţara - inundaţiile din 1970 şi 1975, precum şi cutremurul din 1977 -, Apărarea Locală Antiaeriană se transformă în Apărare civilă, iar activităţile în scopul ocrotirii populaţiei se înmulţesc. Astfel, s-a acordat mai multă importanţă prevenirii dezastrelor şi ajutării populaţiei în momente critice.

Prin Legea nr.106/1996 se revine la conceptul de protecţie civilă, care este văzut ca o componentă a apărării naţionale, ce cuprinde măsuri desfăşurate în scopul asigurării protecţiei populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a factorilor de mediu.

În 2004 are loc fuziunea dintre Comandamentul Protecţiei Civile şi Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 1490 din 15 decembrie s-a instituit data de 28 februarie drept Ziua protecţiei civile din România.

În acelaşi timp, pe plan internaţional, data de 1 martie marchează Ziua Mondială a Protecţiei Civile. Această zi aniversează constituirea, în 1972, a Organizaţiei Internaţionale a Protecţie Civile, instituţie interguvernamentală cu sediul la Geneva.

În anul 2014, tema Zilei Mondiale a Protecţiei Civile este promovarea unei culturi a prevenirii.

Avem astfel două posibilităţi ca prin conferinţe, dezbateri şi exerciţii de simulare să se accentueze asupra necesităţii cunoaşterii precoce şi îndepărtării riscurilor naturale sau a celor tehnologice, pentru prevenirea unor dezastre. Este, totodată, o oportunitate de a face un bilanţ al eficienţei serviciilor comunitare specializate în domeniul protecţiei civile şi al dotării acestora.

Protecţia civilă trebuie să-şi consolideze acţiunea preventivă, în sprijinul cetăţeanului.