Parliamentary debates

Domnul Ioan Stan:

"De puţine lucruri mai putem fi siguri în ziua de azi!"

Cele mai intrate în obişnuinţă elemente de viaţă îşi modifică reperele de recunoaştere când nici nu gândeşti şi numai ce te trezeşti că ceea ce ştiai de mult şi pentru care puteai fi tentat să "bagi mâna în foc" oricând nu mai este ce şi cum ştiai.

Şi nu mă refer aici la Constituţie, la legislaţie crezută în vigoare ori la alte cele de acelaşi gabarit. Cu astea m-am lămurit! Dar adevărul este că m-aş codi să afirm într-un plen ca acesta ceva de genul "vine iarna". Pot fi oare sigur că vine? O hotărâtă asumare de răspundere ar putea decide că, măcar anul acesta, iarna nu mai vine. Şi când mă gândesc ce nebunie va fi cu punerea în aplicare a modului în care s-a decis acordarea de subvenţii şi ajutoare pentru încălzire pe capul autorităţilor locale, lăsate să se descurce nu numai cu hârţoagele, dar şi cu asigurarea sumelor cu pricina, mai că aş saluta un astfel de transfer de răspundere de pe seama Guvernului.

Sigur, eliminarea subvenţiilor care se duceau oricum către producător era o cerinţă normală, dar despre cum şi mai ales cui se vor acorda ajutoarele sociale pentru încălzire mai sunt multe de discutat.

Îngăduiţi-mi să argumentez.

Examinând înscrisurile care conţin cuantumurile ce sunt necesare acordării de ajutoare se observă, de la prima vedere, că un angajat cu salariul minim pe economie, chiar şi fără a fi întreţinător de familie, se califică fără probleme în categoria "primeşte ajutor". 670 lei brut înseamnă 510 lei net, mult sub limita de 786 lei pe persoană. De asemenea, se califică şi pensionarul mediu, care primeşte 774 lei pe lună.

Să "traducem" puţin mai pe înţelesul tuturor această informaţie.

Pe baza celor de mai sus, o familie cu doi salariaţi care câştigă 1.600 de lei fiecare şi au doi copii urcă peste limita de acordare a ajutoarelor de încălzire. Chiar dacă cei doi copii au unu şi doi ani, motiv pentru care ar fi necesar, din motive de sănătate, să li se asigure temperatura adecvată pentru o protecţie reală, ceea ce presupune într-adevăr un mai mare consum energetic, dar economiseşte multe costuri cu medicamentele şi asistenţa medicală.

Cred, aşadar, că suntem îndreptăţiţi să afirmăm că ne aflăm în mod clar într-una dintre următoarele două variante:

- de fapt, Guvernul nu ajută cetăţenii cu venituri reduse, ci firmele care nu pot sau declară că nu pot desfăşura o activitate profitabilă decât plătind salarii de mizerie, ce trebuie completate cu ajutoare de la stat;

- ori limita superioară a cuantumului care presupune acordarea de ajutor pentru încălzire de la stat este exagerată şi a fost fixată pe considerente electorale, nu logice.

Practic, din jocul acestor limite, statul nivelează veniturile celor mai sărace categorii sociale, deviind interesul dinspre depunerea unei munci mai bine plătite către îndeplinirea formalităţilor pentru primirea de bani publici.

Această redistribuire făcută de stat se face clar dinspre salariile ceva mai răsărite, în două sensuri: către cei cu venituri reduse şi către patronii care plătesc salarii mici.

A lua bani de la oameni care au salarii peste medie dar nu pot achiziţiona o locuinţă şi a-i da celor care au venituri mici, dar au apucat să fie proprietari pe două, trei sau patru camere de persoană, nu este politică socială, ci politică electorală. Dacă nu se ţine cont de suprafaţa ocupată pe persoană şi de investiţiile făcute doar de unii şi de alţii nu în reabilitarea termică, măsura luată subvenţionează risipa, în loc să stimuleze economisirea de energie. Va reuşi, de asemenea, să asigure realizarea unor mai buni indicatori de încasare la regiile de resort, fără să-i pese cuiva cu ce costuri se realizează aşa-zisa eficienţă termică.

Am convingerea că, în final, statul va fi singurul beneficiar al ajutoarelor sociale pentru încălzire, pentru simplul motiv că marea lor parte nu se vor consuma.

Să fim serioşi!

Cine stă să întocmească atâta amar de hârţoage şi cine va considera că merită alergătura cu actele şi umilinţa pentru 15 lei pe lună la o factură de, să zicem, 300 de lei pe lună la încălzire?