Parliamentary debates

Domnul Costel Alexe:

"În România, corupţia încă ucide!"

Iată că a mai trecut un an, şi pe 30 octombrie am comemorat masacrul din Clubul Colectiv, poate cea mai mare tragedie care a lovit România după Revoluţia din 1989. Un adevărat masacru în care nişte tineri, care îşi doreau să asculte muzică, au plătit cu viaţa pentru indolenţa şi corupţia ce a pus stăpânire pe administraţia publică românească.

Reacţia tipic românească la acel moment dat, a fost muşamalizarea şi fuga de răspundere de la patroni, la administratori, la pompieri şi până la primar. Cu toţii au fugit de asumarea vinovăţiilor şi iată că sute de părinţi, prieteni, iubiţi, fraţi aşteaptă de la justiţia română o minimă alinare - condamnarea celor responsabili!

Dincolo de aceste aşteptări legate de actul de justiţie, oamenii îşi doresc să se simtă în siguranţă şi speră că lecţia Colectiv să fi schimbat ceva în modul de a face administraţie în România.

O spun cu toată răspunderea - doamna ministru Sorina Pintea este la fel de indolentă şi ineficientă precum colegul său, ministrul care a refuzat ajutorul extern şi astfel a condamnat la moarte zeci de oameni, Nicu Bănicioiu - realitatea este tristă, asistăm la o batjocură fără margini la adresa cetăţeanului român, o incompetenţă ce frizează bunul-simţ:

• la 3 ani de la dezastrul de la Colectiv, România este fix în acelaşi stadiu - nu poate trata marii arşi;
• personal am făcut 4 adrese, în ultimii 2 ani, pentru alocarea fondurilor şi dotarea cu aparatură necesară a Clinicii de Chirurgie Plastică din cadrul Spitalului Sf. Spiridon din Iaşi, iar răspunsurile se bat cap în cap, se tergiversează lucrurile şi nu se alocă bani;
• doar în judeţele Moldovei au murit 4 pacienţi, în ultimii 2 ani, din cauza arsurilor, clinica din Iaşi neputând trata arsurile mai mari de 20% din suprafaţa corpului;
• pacienţii din Moldova sunt condamnaţi efectiv la moarte - nu pot fi trataţi la Iaşi şi nu pot fi transferaţi la Bucureşti, din lipsă de paturi.

Când viaţa oamenilor este la mijloc, când în pixul unui ministru stă o decizie capitală, nu este loc de bâlbâieli şi tergiversări! Fiecare termen asumat de Ministerul Sănătăţii a fost încălcat, şi iarăşi amânări peste amânări!

În Moldova trebuie să fie un spital care să preia cazurile de mari arşi, o unitate care să deservească pacienţi la nivel regional, în timp real!

Dincolo de aceste aspecte punctuale ce ţin exclusiv de politica Ministerului Sănătăţii, în privinţa tratării cazurilor de mari arşi putem arunca o scurtă privire şi peste statistica infecţiilor nozocomiale din spitalele româneşti şi putem observa şi aici cum corupţia şi nesimţirea distrug vieţi. Pe de o parte, furnizorii şi spitalele nu au gestionat corect achiziţia de substanţe dezinfectante, ceea ce a pus în pericol viaţa pacienţilor, dar, totodată, din cauza legislaţiei privind răspunderea personalului medical şi a managementul unităţii medicale, în cazul infecţiilor nozocomiale, numeroase cazuri nu au fost raportate ca fiind dobândite în timpul şederii în unitatea medicală.

Imaginaţi-vă că o ţară precum România, cu spitale vechi, cu aparatură depăşită, raportează mai puţine cazuri de infecţii nozocomiale decât Austria, Germania şi ţările vest europene. O muşamalizare odioasă!

În încheiere aş vrea să punctez şi lipsa profesionalismului Guvernului României şi Ministerului Sănătăţii, care nu au reuşit nici până astăzi să demareze construirea celor 3 Spitale Regionale pe care România s-a angajat să le ridice cu sprijinul Uniunii Europene. În loc să utilizeze cele 150 de milioane de euro puse gratuit de către autorităţile europene, Guvernul PSD preferă tergiversarea proiectelor şi soluţii mult mai costisitoare pentru populaţie.

La 3 ani de la cea mai mare tragedie, în România corupţia încă ucide!