Parliamentary debates

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Ce subiecte serioase? Pentru audienţă, orice! Pot şi eu declama ca Becali, recita ca Vadim, divorţa ca Prigoană"

Presa este nu numai o putere realăîn stat, dar şi un element esenţial de reprezentare a cetăţeanului. Dincolo de orice alte considerente, reprezentanţii presei trebuie să nu piardă nicio clipă din vedere tocmai cetăţeanul care, pe lângă informare, are nevoie de formare şi, în special, de reprezentare promptă. Ceea ce, din păcate, de multe ori, nu poate face omul politic, poate duce până la capăt tocmai presa.

Realitatea însă arată că noi, oamenii politici, suntem în căutare de popularizare facilăşi superficială, iar majoritatea presei se mulţumeşte şi ea cu acest nivel, exploatând cancanul în dauna esenţei. Între aceşti doi poli, se află cetăţeanul, a cărui putere de determinare este slăbită sau se vrea cu orice preţ educată într-un anumit sens. Trei tabere, când ar trebui să existe doar una singură. Am venit în Parlament vrând să muncesc şi să las ceva bun după cei patru ani de mandat, iar activitatea mea de până acum demonstrează că ceea ce spun acum nu reprezintă demagogie sau dorinţa cu orice preţ de a mă diferenţia fără să merit acest lucru.

Îmi doresc o relaţie constructivă cu presa. Nu pentru a deveni vedetă politică, nu pentru a mă afla tot timpul în atenţia ei, nu pentru a exploata subiecte ridicole sau penibile. Îmi doresc această relaţie pentru a putea comunica cu cât mai mulţi oameni, care să poată afla şi altceva în afară de bârfe politice picante, atacuri sau vorbe fără finalitate.

Una din principalele teme pe care le-am abordat de când am devenit deputat este cea privitoare la protejarea şi promovarea persoanelor cu dizabilităţi din România. O temă gravă, la care nu sunt suficiente, din nefericire, doar iniţiativele sau modificările legislative. În aproape trei luni de când am demarat campania pe această temă, eu şi echipa mea am încercat să ajungem la cât mai multe astfel de persoane, tocmai pentru că ele trebuie să ştie şi trebuie să aibă cui să îşi expună problemele în aşa fel încât ele să fie şi rezolvate.

Ceea ce este poate mai trist decât situaţia în sine a acestor oameni este gradul de dezinteres faţă de această temă, care arată şi mai mult că legea nu poate surmonta mentalitatea. Cu regret o spun că niciunii dintre reprezentanţii presei noastre nu sunt străini de ea. Mulţi oameni sunt impresionaţi, se emoţionează şi sfârşesc prin a ataca oamenii politici pentru situaţia în care se află persoanele cu dizabilităţi. Pe de altă parte, se mai fac articole sau reportaje în care se arată astfel de cazuri tragice ce au darul de a face audienţă. Între aceste momente, nimic. Revenim la modelul consacrat care garantează audienţa.

Tocmai acesta este şi motivul pentru care aleg acum - pentru a putea promova această campanie pe măsura importanţei sale şi pentru că eu chiar vreau şi rezultate palpabile, nu numai discuţii sterile - să transmit reprezentanţilor presei următoarele:

Dacă abordarea unei teme cum este cea a oferirii unui ajutor real persoanelor cu dizabilităţi din România nu vă aduce şi altfel audienţă - înţeleg perfect, audienţa dumneavoastră este echivalentă cu problema numărului de voturi la noi, deşi permiteţi-mi să mă îndoiesc că românii sunt interesaţi exclusiv doar de subiectele pe care dumneavoastră le clasaţi ca fiind importante, puteţi să consideraţi că atac colegii mei de partid, pe cei din coaliţie, că pot şi eu declama ca Becali, recita ca Vadim, divorţa ca Prigoană, mă port certa şi eu asemenea multor altora care doar vorbesc pentru a fi auziţi, nu şi pentru a face ceva, pot să par atotştiutor, trivial sau complet ignorant şi vă pot furniza chiar şi subiecte de cancan.