Parliamentary debates

Domnul Florin Gheorghe:

"Câteva consideraţii despre adoptarea monedei unice europene"

Atât între criteriile de la Copenhaga, cât şi în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană se regăseşte obiectivul ţării noastre de "a adopta cât mai curând" moneda unică europeană. Argumentele în favoarea renunţării la moneda naţională şi adoptarea unei monede puternice, cu o inflaţie mică şi recunoscută de investitori sunt covârşitor mai mari decât pierderile pe care le-ar avea România. Aşadar, este un proces benefic pentru economia României şi pentru români, care oricum utilizează într-o pondere semnificativă moneda unică: în plata facturilor, în calculul accizelor, în tranzacţii mobiliare sau imobiliare.

Criteriile de convergenţă de la Maastricht sunt îndeplinite! Aşa s-au înghesuit să exclame atât oficialii Băncii Naţionale, dar şi mai mulţi economişti de salon sau doar autointitulaţi specialişti. De acord, aş spune eu! Tehnic vorbind, aderarea la zona euro trebuie să treacă testul criteriilor de convergenţă nominală din Tratatul asupra Uniunii Economice şi Monetare, adică să îndeplinească condiţionalităţile privind deficitul bugetar, datoria publică, rata inflaţiei, ratele dobânzilor şi variaţiile cursului de schimb. Din acest punct de vedere, strict nominal, adică strict prin citirea unor cifre tehnice, România corespunde condiţionalităţilor impuse de Banca Central Europeană. Însă, aşa cum am afirmat de fiecare dată, deciziile majore care se iau în legătură cu statul român trebuie să fie în interesul românilor şi al României, nu doar pentru a bifa aderarea la o politică europeană, care poate sau nu poate să aducă mai multă prosperitate românilor.

A nu se înţelege greşit faptul că nu apreciez faptul că s-a fixat ca obiectiv 1 ianuarie 2019, momentul în care România să facă acest pas important, dimpotrivă, felicit şi stimulez actorii de care depinde acest proces pentru ca obiectivul să fie atins în termenul stabilit.

Cu toate acestea, trebuie să ştim cu toţii că filtrele nominale ale aderării sunt necesare, dar nu şi suficiente pentru succesul adoptării monedei unice. Pentru a asigura succesul integrării în zona monetară europeană, România trebuie să facă progrese solide şi rapide în câmpul convergenţei reale. Astfel, în discuţie intră ritmul de creştere a produsului intern brut pe locuitor care trebuie să fie superior mediei UE, modificarea structurii proceselor de producţie în scopul creşterii ponderii sectorului serviciilor, reducerea deficitul de cont curent şi multe altele.

Convergenţa reală trebuie să însemne, de asemenea, pentru români locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite, pensii corelate cu indicele preţurilor, sprijin real pentru elevi şi studenţi, mai multă valoare adăugată produselor, mai multă forţă de muncă angrenată în sectoarele IT&C şi mai puţini oameni care să lucreze într-o agricultură modificată total de mecanizare şi dotată cu infrastructură specifică. Altfel spus, trebuie să ne asigurăm că standardul de viaţă al populaţiei a ajuns la un nivel suficient de ridicat pentru a face faţă provocărilor adoptării euro.

Când toate acestea se vor realiza, aderarea României la zona monetară va fi cu siguranţă un succes. Dacă vom considera că doar atingerea criteriilor nominale este suficientă, atunci cu siguranţă ne vom expune unor riscuri care pot afecta bunăstarea românilor.