Parliamentary debates

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră astăzi un aspect ce primeşte prea puţină atenţie din partea noastră, a celor ce putem face ceva concret. Codul fiscal prevede încă din anul 2004 posibilitatea redirecţionării a 2% din impozitul pe venit către o entitate nonprofit. În acest mod se doreşte crearea unui mecanism de transparenţă fiscală prin intermediul căruia contribuabilii persoane fizice să direcţioneze o parte din impozitul lor pe venit.

Cu toate acestea, finanţarea acestor entităţi nonprofit, precum asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile sindicale, patronatele, partidele politice, asociaţiile de proprietari, casele de ajutor reciproc ale salariaţilor etc., este minimă, împiedicând astfel posibilitatea acestora de a elabora şi implementa proiecte de natură să susţină în mod activ societatea românească.

Într-o ţară în care statul este neputincios în faţa sărăciei şi a excluziunii sociale, un stat care se luptă constant cu lipsa fondurilor pentru programele sociale, incapabil să asigure locuri de muncă şi asistenţă socială tuturor celor ce au nevoie de acestea, sectorul economiei furnizează locuri de muncă pentru peste 115.000 angajaţi, reprezentând 2% din forţa de muncă salariată din România. În contextul în care peste 40% din populaţia totală a României se constituie din persoane aflate în risc, sărăcie şi excluziune, 50% din serviciile sociale din România sunt furnizate, conform statisticilor, de asociaţii şi fundaţii - 150.000 beneficiari.

Conform Indexului sustenabilităţii organizaţiilor societăţii civile - ediţia 2013, una dintre principalele provocări cu care se confruntă organizaţiile neguvernamentale este lipsa fondurilor. Deşi an de an statul anunţă alocări bugetare pentru finanţarea ONG-urilor, multe dintre acestea preferă să obţină finanţare din surse alternative.

Reţinerea manifestată în obţinerea de fonduri de la bugetul de stat este cauzată, în principal, de faptul că sumele alocate sunt absolut insuficiente pentru un număr apreciabil de ONG-uri, condiţiile de finanţare sunt nepotrivite, ghidurile de finanţare sunt inadecvate, nu se acordă posibilitatea cheltuirii banilor în acord cu nevoile beneficiarilor ori criteriile de aplicare sunt neclare.

Consider că este esenţial, în contextul actual, să susţineţi alături de mine, demersuri în vederea creşterii de la 2% la 4% a procentului din impozitul pe venit redirecţionat către entităţile nonprofit.

Deşi este vorba de o parte din impozitul pe venit, iar suma redirecţionată de fiecare contribuabil depinde de mărimea venitului său şi sumele individuale nu sunt mari, cumulate acestea pot însemna foarte mult pentru sectorul nonprofit.

Trebuie să înţelegem, măcar în al 12-lea ceas, faptul că prin intermediul unei finanţări adecvate a entităţilor nonprofit acordăm acestora posibilitatea de a dezvolta proiecte cu un puternic impact social şi de a crea o societate civilă solidă, capabilă sa ofere un viitor mai bun şi mai sigur generaţiilor viitoare.

Trebuie să luăm atitudine şi să ne asigurăm de bunăstarea cetăţenilor acestei ţări!