Parliamentary debates

Domnul Ion Spânu:

"ROexit, o intoxicare periculoasă pentru România"

Asistăm, zilele acestea, în România, la apariţia unei noi dezinformări masive, propagată de acelaşi grup de persoane cu pretenţii de analişti politici, care s-a făcut remarcat prin prezicerea a tot felul de catastrofe politice, sociale sau economice fără niciun suport real, bazate numai pe o bogată imaginaţie. De data acesta, se încearcă aducerea în prim-plan a unei teme de dezbatere halucinante: PSD vrea să scoată România din Uniunea Europeană.

Sunt membru al acestui partid din 1990 şi, în decursul acestui timp, am asistat la tot felul de provocări din partea taberelor adverse. Fie că erau dezbateri pe teme politice, fie pe teme sociale, niciodată însă nivelul acestora nu a fost atât de jos ca astăzi. Prin urmare, îmi este destul de greu să fac o analiză serioasă asupra unei teme de o aberaţie maximă. Dar, pentru că memoria unora este inadmisibil de scurtă, în cele ce urmează, mă voi referi la câteva momente cheie din procesul de aderare a României la Uniunea Europeană şi rolul Partidului Social Democrat în obţinerea rezultatului final.

Aşadar, la 1 februarie 1993, la conducerea Guvernului PDSR se afla domnul Nicolae Văcăroiu. La aceeaşi dată a fost semnat Acordul European, mai exact o asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi România, pe de altă parte. Acest lucru a reprezentat primul pas al României către aderare. Doi ani mai târziu, în 1995, ministrul român al afacerilor externe, aparţinând aceluiaşi cabinet, a depus cererea oficială a României de aderare la Uniunea Europeană, însoţită de documentul "Strategia naţională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană".

Guvernele de dreapta, care au urmat, au continuat drumul deschis de PSD (PDSR). La 13 octombrie 1999, Executivul Comunitar a propus începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană cu Malta, Letonia, Lituania, Slovacia, Bulgaria şi România, iar la 15 februarie 2000, la Bruxelles, au fost deschise negocierile de aderare a României cu Uniunea Europeană, în cadrul Conferinţei Interguvernamentale România-UE.

În timpul Guvernului Adrian Năstase, mai exact în data de 8 decembrie 2004, România finalizează, din punct de vedere tehnic, negocierile de aderare la UE, prin închiderea provizorie a ultimelor două capitole: "Politica în domeniul concurenţei" şi "Justiţie şi afaceri interne", iar, o săptămână mai târziu, Comisia Europeană confirmă închiderea provizorie a tuturor celor 31 de capitole de negociere, urmând ca decizia politică de închidere a negocierilor să fie pronunţată la Consiliul European, în cadrul unei reuniuni ulterioare.

După cum bine ştim cu toţii, România a devenit stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Trebuie reţinută această sintagmă: stat membru cu drepturi depline. Acest lucru însemnă că avem atât obligaţii, cât şi drepturi în cadrul acestei comunităţi. Acest lucru însemnă că, la fel ca oricare alt stat din UE, România îşi poate apăra interesele sau imaginea, argumentat, ori de câte ori simte că este cazul.

Procesul aderării României la Uniunea Europeană a durat aproape 14 ani, dintre care mai bine de 7 ani a fost sub coordonarea PSD. Este profund dezamăgitor şi de neînţeles ca, la aproape 12 ani de când acest proces s-a încheiat, să existe voci care să susţină că partidul din care fac parte îşi doreşte un exit din această comunitate. La fel de dezamăgitor cum există parlamentari europeni români, beneficiari direcţi ai efortului depus de PSD, care îşi fac un titlu de glorie din defăimarea României în faţa autorităţilor publice străine.