Parliamentary debates

Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu:

"Mass-media - sursă de influenţare a violenţei şi agresivităţii"

Atât în unele surse scrise (ziare, reviste, cărţi), cât şi în cadrul programelor de televiziune, apar diferite acte de violenţă.

Expunerea prelungită la violenţa prin mass-media poate să aibă efecte cumulative directe asupra tinerilor şi asupra lumii adulte şi un efect pe termen lung din ce în ce mai nociv asupra valorilor general admise de societate. Violenţa şi agresivitatea sunt fenomene care se completează şi care generează o serie de consecinţe negative şi distructive asupra structurii şi stabilităţii sociale şi provoacă stări demoralizatoare şi de insecuritate la nivelul grupurilor şi indivizilor.

De un secol încoace, dar mai ales în ultimii 50 de ani, milioane de pagini au găzduit: crime, violuri, jafuri, violenţe, descriind o lume a groazei, aflată în comunitatea în care trăim. Descrierea actelor violente cu detaliile lor de cruzime şi groază, produce un traumatism sensibilităţii afective a omului prin efectul său şocant, dar şi prin instalarea fricii pentru propria existenţă.

Când descrierile crude ale violenţei îmbracă straie care să impresioneze un cititor, ele îşi pierd forma informativă şi sunt evenimentele care-l atrag pe cititor ca să cumpere ziarul.

Un om obişnuit şi normal nu are o dorinţă specială de recepţionare a evenimentelor tragice. S-a constatat că 50% din oameni nu pot să reziste la perceperea directă a unei crime sau a unui accident mortal, acesta depăşind capacitatea emoţională normală.

Este falsă ideea că oamenii doresc să primească informaţia despre crime oribile cu linişte, la o cafea, pentru că ea este însoţită de groază, dezgust şi frică. De multe ori ziarele în care titlurile cu litere mari apar pe prima pagină, însoţite de poze senzaţionale, prezentând cruzimea fără ocolişuri sau emisiunile tv care afişează mesaje cu litere de o şchioapă pe jumătate din ecranul televizorului - Breaking News sau Ultima Oră - sunt propagatoare ale fricii.

Cititorul îşi cumpără ziarul pe temeiul senzaţionalului şi formelor inimaginabile ale crimei, astfel îi creşte nivelul agresivităţii. Prezentarea amănunţită a detaliilor unor acţiuni violente, provoacă tehnologii mintale pentru mulţi potenţiali ucigaşi sau agresori, prin forţa sugestiei informaţiei.

În România de azi, fenomenul de violenţă reprezintă o problemă socială complexă, ale cărei modalităţi de manifestare, consecinţe sociale şi moduri de soluţionare interesează atât factorii instituţionalizaţi de control social, cât şi opinia publică.

Din păcate, violenţa face parte din viaţă şi există multe publicaţii care ţin sa ne reamintească acest lucru. Atunci când o ştire despre un caz violent (o crimă, un viol, un abuz) are ca efect combaterea unor cazuri similare, putem vorbi de o presă în slujba publicului. De cele mai multe ori însă, valoarea jurnalistică a acestor ştiri este scăzută. Sărace în informaţii, dar spectaculoase, ştirile despre violenţă exploatează slăbiciunea publicului românesc pentru senzaţional.

Exacerbarea violenţei, a erotismului, a prostituţiei pot produce schimbări majore, uneori tragice în comportamentul uman, dezumanizând raporturile dintre om şi semenii lui, ducând la acte de delicvenţă - uneori chiar juvenile - la degradarea vieţii de familie sau despărţirea acesteia, îndepărtându-l de comunitate, de societate, de valorile morale.