Parliamentary debates

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Cultura, un lux pe care nu ni-l mai permitem"

Dacă se doreşte un sediu mare şi luxos pentru confortul primarului Oprescu şi al consilierilor generali se găsesc bani, şi nu oricât, vreo 32 de milioane de euro. Dacă RADET doreşte să cumpere găleţi şi mături de 200 de mii de lei sau să primească consultanţă şi servicii IT de 1 milion de euro, nu mai încape îndoială, se găsesc bani. Dacă se cere suplimentarea cu 44 de milioane de lei a bugetului celui mai mare datornic din România, RATB, bineînţeles că pentru a se satisface această nevoie se găsesc banii necesari în fondul de rezervă. Situaţia diferă cu mult când vine vorba de cultură, de istoria literaturii române.

300.000 de obiecte muzeale care conţin manuscrise de la începuturile literaturii române până azi, dintre care 95% unicat, riscă să ajungă în stradă pentru că, dacă se doresc bani pentru un sediu în care să funcţioneze Muzeul Naţional al Literaturii Române, ei nu sunt de găsit. Înfiinţat în 1957, un muzeu care găzduieşte una dintre cele mai valoroase colecţii pentru poporul român, riscă să rămână fără sediu după ce proprietarul clădirii în care este funcţionează instituţia în prezent a transmis o somaţie pentru evacuarea manuscriselor şi a personalului angajat începând cu 15 iunie anul curent. Mai mult decât atât, având în vedere că Primăria Capitalei nu a plătit chiria, utilităţile au început să fie tăiate, făcând ca, în prezent, sediul să fie nefuncţional.

În 2012 ni se flutura un program de guvernare, o broşură frumos colorată în care se promitea negru pe alb protejarea patrimoniului cultural şi realizarea Proiectului codului patrimoniului cultural. Într-o campanie mult mai recentă, reprezentanţii Alianţei aflate la putere - PSD-UNPR-PC - au defilat cu sloganul "Mândri că suntem români". Reprezentanţii aceeaşi Alianţe însă au respins în Consiliul General al municipiului Bucureşti majorarea bugetului Muzeului Naţional al Literaturii Române cu 2,55 milioane de lei, necesari pentru a oferi un răgaz instituţiei şi pentru ca opere cum sunt cele ale lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu să nu ajungă în stradă. Şi mă întreb: Ce te poate face mai mândru că eşti român, decât această colecţie de o imensă valoare? Ce-i fac pe cei care s-au pus pe afişe alături de acest slogan, inclusiv pe Premierul Victor Ponta, să fie mândri că sunt români?

Între timp, atât primarul Sorin Oprescu, cât şi consilierii săi municipali par să nu aibă nici o soluţie viabilă. Stau închişi în sediul luxos pentru care s-au găsit fonduri şi decid din pix pe ce ar trebui să mai cheltuiască banii bucureştenilor. Muzeul Naţional al Literaturii Române cu siguranţă nu reprezintă o prioritate.

Lipsa de apetenţă a unora pentru cultură şi artă nu justifică lipsa de acţiune. Este de neconceput ca un asemenea muzeu să nu aibă un sediu al lui, iar românilor să li se refuze accesul la lucrări cu o însemnătate deosebită, a căror încărcătură reuşeşte să treacă dincolo de graniţe.