Parliamentary debates

Domnul Adrian Gurzău:

"Serviciile bancare au fost scăpate de sub control. Preţul creditului trebuie să fie exclusiv dobânda"

Serviciile bancare au fost scăpate de sub controlul autorităţilor române, iar România a devenit colonia financiară a sistemului bancar. Este cu totul inacceptabil ce se întâmplă astăzi pe piaţa bancară românească.

Băncile au făcut singure legea pieţei, iar autorităţile naţionale, începând cu Banca Naţională, nu au făcut în ultimii 20 de ani decât să încerce, într-un mod foarte ezitant, să contracareze efectele antisociale şi antieconomice ale acestei stări de fapt.

La noi, reglementarea a fost întotdeauna în urma realităţii construite de actorii pieţei. De aceea suntem astăzi în situaţia în care asistăm la o nemulţumire în masă a clienţilor instituţiilor financiar-bancare, oameni aduşi la disperare de comportamentul discreţionar al băncilor, dar şi de lipsa de reacţie a autorităţilor de reglementare şi a statului în această problemă şi care au ajuns să ceară ajutorul disperat al justiţiei.

Principala cauză a liberului arbitru instaurat în sistemul bancar este ignorarea cu rea-credinţă a definiţiei economice a preţului banilor, adică a dobânzii. Prin definiţie, preţul banilor împrumutaţi se exprimă prin dobândă. Dobânda în sine cuprinde costurile cu care banii sunt atraşi de instituţia de credit, costurile interne ale acesteia plus o marjă de profit, precum şi costurile generate de riscul de nereturnare a creditului. Cu toate acestea, băncile au găsit de cuviinţă să adauge la costul creditelor tot felul de comisioane aberante, precum cel de analiză, de administrare, de risc ş.a.m.d. Aceste aşa-zis comisioane se presupun, prin definiţie, că sunt cuprinse în dobânda cu care banca acordă credite. În plus, băncile au permisiunea legală de a constitui provizioane de risc, care sunt scoase în afara bilanţului contabil şi pentru care nu plăteşte impozit pe profit. Ceea ce nu le împiedică să-şi jupoaie clienţii cu aşa-zisele comisioane de risc.

În aceste condiţii, este de neînţeles lipsa de reacţie a BNR, precum şi atitudinea acesteia atunci când a delegat sarcini de control a băncilor Autorităţii pentru Protecţia Consumatorului. Cum această din urmă instituţie nu are expertiza şi forţa necesară pentru aşa ceva, consider că autoritatea monetară pune în pericol piaţa bancară românească şi, în primul rând, dezechilibrează relaţia dintre bănci şi populaţie în favoarea celor dintâi. Poate că nu este de mirare că la BNR domneşte o astfel de letargie, în condiţiile în care în Consiliul de Administraţie al acesteia au fost introduşi politicieni traşi pe linie moartă şi fără niciun fel de competenţe în domeniu, precum Bogdan Olteanu.

Este cunoscut faptul că proporţia proprietarilor din ţara noastră - ca de pildă proprietarii imobiliari - este net superioară restului Europei. Modul în care populaţia a fost lăsată la discreţia absolută a băncilor, felul în care s-a trecut la executarea garanţiilor clienţilor aflaţi în dificultate poate fi interpretată şi ca un atac la adresa proprietăţii private a populaţiei din România.

Banca este precum o prăvălie. Când cumpărăm o pâine, plătim preţul cu care aceasta a fost achiziţionată de magazin, plus adaosul comercial şi nimic altceva. Nu plătim nici comision de deplasare până la raft, nici comision pentru riscul de învechire al pâinii. De aceea, cer Băncii Naţionale să modifice reglementările privind creditele şi să impună dobânda ca singurul cost al acestora, iar Consiliului Concurenţei să se autosesizeze în legătură cu cartelul de pe piaţa bancară. Dacă nu, voi cere Parlamentului României să reglementeze această situaţie prin lege.