Parliamentary debates

Domnul Ion Şcheau:

"Respingerea Legii amnistiei şi graţierii, un pas important către o societate echitabilă"

Spuneam în intervenţia de săptămâna trecută despre nevoia urgentă de respingere a Legii amnistiei şi graţierii. Iată că acest lucru s-a înfăptuit, iar această lege ruşinoasă iniţiată de PSD a fost respinsă definitiv.

Nu pot să nu uit însă că a fost nevoie de valul răcoritor al mobilizării covârşitoare a românilor la vot şi tragerea semnalului de alarmă pentru ca PSD să renunţe o dată pentru totdeauna la acest vis al penalilor. Probabil că, în lipsa acestui şoc, aducerea acestui proiect pe ordinea de zi în vederea respingerii nu ar fi fost posibilă, în ciuda insistenţelor parlamentarilor grupurilor reunite ale PNL şi PDL.

Ruşinea nu va putea fi spălată aşa uşor, avem nevoie să mergem până la capăt cu acest proces de desprindere de trecut, un trecut în care privilegiul imunităţii era al celor fărădelege, un trecut în care demnitarii corupţi erau mai presus de lege. Pentru a curăţa clasa politică de aceste metehne cred că e nevoie să mergem mai departe de atât şi să aducem serios în discuţie ridicarea definitivă a imunităţii miniştrilor şi parlamentarilor. În momentul de faţă, foştii miniştri nu pot fi anchetaţi sau reţinuţi fără avizul Camerei. Mă întreb oare de ce avem nevoie de astfel de avize când toţi trebuie să fim egali în faţa legii, indiferent că suntem miniştri, procurori sau simpli funcţionari?

Evident, eliminarea acestor imunităţi va necesita timp şi chiar o revizuire a constituţiei, care are în vedere imunitatea. De altfel, preşedintele ales al românilor a declarat că doreşte să renunţe la imunitatea preşedintelui. Este un prim semnal de însănătoşire a clasei politice.

Din nefericire, ultima formă de revizuire a Constituţiei nu a adus soluţii pentru problema imunităţii, ci, dimpotrivă, a amplificat-o. Astfel, propunerea de revizuire a Constituţiei prevedea că toţi miniştrii, parlamentari sau nu, vor putea fi cercetaţi penal numai cu avizul Camerei Deputaţilor şi al Senatului în şedinţă comună. În condiţiile în care, conform textului constituţional în vigoare, miniştrii parlamentari au nevoie de aviz de la camera din care făceau parte, iar cei care nu sunt parlamentari au nevoie de aviz din partea preşedintelui ţării, această modificare ar fi întărit imunitatea parlamentarilor, fiind necesar avizul celor două camere, în loc de cel al unei singure camere.

Absurdul situaţiei face ca această modificare să fie interpretată ca neconstituţională de către Curtea Constituţională, prin interpretarea imunităţii ca un drept cetăţenesc. Astfel, Curtea Constituţională a constatat că modificările articolului care vizează imunitatea, respectiv modificarea alineatului (2) şi abrogarea alin.(3) ale art.72 din Constituţie "sunt neconstituţionale, deoarece au ca efect suprimarea unui drept fundamental al persoanei care ocupă o demnitate publică, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie". Conform acestui alineat (2), "nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora".

Consider că este nevoie de o reanalizare serioasă a acestor argumente şi o readucere în discuţie a conceptului imunităţii. Nu consider că imunitatea este un drept fundamental sau o libertate cetăţenească, ea este un privilegiu acordat demnitarilor care, după cum am văzut, nu produce deloc efecte sănătoase. În loc să aducă o mai bună funcţionare a Parlamentului şi a altor instituţii, prin protecţie suplimentară acordată legiuitorilor, a dus la decredibilizarea puternică a acestora. Nu întâmplător, conform unui sondaj dat publicităţii în luna septembrie (INSCOP) a acestui an, Parlamentul este pe penultimul loc la încrederea în instituţii, cu doar 15.6% încredere. El a fost depăşit doar de partidele politice, plasate pe ultimul loc al clasamentului cu 10.8% încredere.

Ori admitem că suntem toţi egali în faţa legii, ori ne compromitem moral şi social acceptând o societate a privilegiaţilor. În acest fel, nu vom putea ajunge niciodată la dezideratul unei lumi echitabile.

Visul penalilor, referitor la amnistiere şi graţiere a luat sfârşit. Haideţi să îl înlocuim cu visul nostru, al unei lumi egale în care fiecare răspunde în faţa legii pentru faptele sale şi plăteşte reversul acestora.