Parliamentary debates

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Fermierii, la mila ploii"

Agricultura, un sector care contribuie cu 6-7% la produsul intern brut al României, pierde an de an pe mâna guvernanţilor. România deţine aproape 10 milioane de hectare arabile. Nu se cultivă tot, este adevărat, dar am reuşit ca anul trecut să ne situăm pe locul II la producţia de porumb, pe locul V la producţia de grâu şi pe primul loc la cea de floarea-soarelui. Cum am reuşit? Am avut parte de o vreme prielnică pentru agricultură, pentru că România, odată "grânarul Europei", a ajuns la mâna ploii şi bineînţeles a guvernanţilor sau a băncilor care nu acordă împrumuturi pentru un domeniu considerat a fi cu risc.

Am avut în ultimii ani producţii record. Dar la ce ne ajută dacă nu există o constantă şi dacă în continuare nu ştim să fructificăm? În continuare importăm aproximativ 70% dintre alimentele consumate, în continuare nu există un sistem integrat de producţie şi desfacere, iar lipsa sistemului de irigaţii va face ca în anii secetoşi să ne rugăm la bunul Dumnezeu pentru ploi pentru a avea producţie.

În 2012 erau irigate aproximativ 120.000 ha din cele aproape 10 milioane. În anii ’90 exista un sistem de irigare cu o capacitate de 3 milioane de ha udate. Ca multe alte lucruri din România şi acest sistem a fost devalizat de acei devoratori de fier vechi, iar în schimb, bineînţeles, nu s-a pus nimic. De perdele forestiere nici nu se mai pune vorba, au dispărut de mult. Sute de mii de ha de teren arabil sunt inundate la prima ploaie căzută din abundenţă.

Problema irigaţiilor, a perdelelor forestiere şi a altor sisteme de modernizare a domeniului ar fi putut fi rezolvată cu ajutorul fondurilor europene, dar, în bunul stil românesc, ori nu suntem capabili să le atragem, ori cine reuşeşte se trezeşte lăsat baltă de un stat incapabil de a stimula investiţiile şi productivitatea. Aşa se face că, potrivit unui raport al Curţii Europene de Conturi, ţara noastră a pierdut 700 de milioane de euro, bani aprobaţi deja de Comisia Europeană pentru proiecte, dar pentru care fermierii nu au reuşit să obţină cofinanţare. Investiţii care s-au dus pe apa sâmbetei pentru că băncile nu se riscă să dea împrumuturi, iar sistemul de garanţii de stat nu a funcţionat. Banii care ar fi trebuit daţi spre garanţie au fost ţinuţi în conturi, aşa că statul a preferat să câştige 50 de milioane de euro din dobânzi şi să piardă alte sute de milioane cuantificaţi în locuri de muncă, modernizare şi productivitate crescută.

Agricultura ar putea reprezenta un motor al economiei dacă am fi conştienţi de asta şi dacă am şti cum să profităm de faptul că avem unul dintre cele mai roditoare terenuri din Europa. Din păcate însă ne aflăm în aceeaşi perioadă de letargie şi stagnare din care nu mai reuşim să ieşim de mai bine de 25 de ani.