Parliamentary debates

Domnul Iuliu Nosa:

"Domnului Boc a ajuns să îi placă dictatura Executivului şi subminarea rolului Parlamentului"

În urmă cu ceva ani, cam prin martie 2003, domnul premier Emil Boc contesta vehement subminarea rolului Parlamentului României şi derapajul spre dictatura Executivului. Şi făcea asta prin declaraţii politice susţinute în plenul Parlamentului.

Vă dau doar câteva exemple dintr-o asemenea declaraţie:

Domnul Boc spunea: "Potrivit Constituţiei, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi organul suprem legislativ al poporului român. În acest moment asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control şi legiferare în România." - declaraţie politică făcută în 4 martie 2003.

La cele de mai sus, domnul prim-ministru, pe atunci deputat, a adus şi argumente, printre care: "practica generalizată a ordonanţelor de urgenţă, poate cea mai importantă modalitate de compromitere a funcţiei legislative a Parlamentului. (...) Sustragerea de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi, care afectează viaţa publică şi viaţa cetăţenilor. (...) Ordonanţele simple, o altă modalitate de sfidare a Parlamentului. (...) Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanţe."

Nu în ultimul rând, tot domnul Emil Boc spunea: "Atacul la adresa Parlamentului este un atac la adresa democraţiei, la adresa fundamentelor statului de drept din România".

Se pare că domnului Boc nici prin cap nu-i trecea, la aceea vreme, să devină prim-ministru al acestei ţări. Dar cum şeful său, Traian Băsescu, a insistat să îl desemneze de vreo patru ori pentru această funcţie, ce s-a gândit? Nu e oare mai bine pentru el şi pentru cel care l-a pus în funcţie să ţină Parlamentul României "sub papuc"? Fapt pentru care, la şapte ani după ce înfiera acţiunile de subminare a Parlamentului României, şi-a dat seama că principiile lui de atunci nu mai au nici un sens şi că pentru el şi ai lui este mai bună dictatura Executivului şi demonizarea Parlamentului.

A uitat, de asemenea, şi tezele sale de mare profesor de drept, prin care susţinea ideea Parlamentului bicameral. Normal! Dacă cel care i-a dat funcţia i-a ordonat că trebuie făcută modernizarea statului prin transformarea Parlamentului în unul unicameral, ce mai contează tezele lui de specialist în drept constituţional? Nu mai contează decât ce vrea adevăratul său şef, care i-a dat funcţia. Aşa că, Guvernele conduse de el ne-au bombardat cu ordonanţe simple şi de urgenţă şi toate acţiunile lui au fost de subminare a Parlamentului României. Un adevărat atac la adresa democraţiei şi a statului de drept, cum bine spunea chiar domnia sa în martie 2003.