Parliamentary debates

Domnul Iuliu Nosa:

"Parlamentul bicameral, esenţa democraţiei!"

În toate ţările democratice din lume există câteun Parlament care reprezintă expresia autentică a voinţei poporului. Parlamentele pot avea, în principiu, una sau două Camere. Dezbaterile cele mai aprinse, atât în teorie, cât şi în practică, vizează opţiunea pentru o structură parlamentară bicamerală sau una unicamerală. Decizia de a institui un Parlament unicameral sau bicameral este strâns legată de modelul de democraţie care funcţionează într-un stat. În general, modelul majoritar atrage concentrarea puterii legislative într-o singură Cameră, în timp ce modelul consensual impune, în principiu, un Parlament bicameral, în care puterea se împarte egal între cele două camere diferit constituite. Trebuie subliniat că toate statele mari ale Uniunii Europene, care au o populaţie de peste 20 milioane de locuitori, au Parlamente bicamerale.

Consecinţele unei schimbări a deja confirmatului Parlament bicameral din România ar fi nefaste pentru democraţia autohtonă şi funcţionarea statului de drept. O eventuală trecere la unicameralism ar avea ca rezultat o cameră uşor de stăpânit, cu o capacitate de control scăzută asupra celorlalte puteri din stat. Simplificarea activităţii legislative nu ar duce la îmbunătăţirea actului legislativ, ci, din contră, cât timp există instrumentul ordonanţelor de urgenţă. Cei care susţin altceva sunt într-o profundă eroare din moment ce în 2011, cu ocazia examinării proiectului de Constituţie propus de preşedinte şi de Guvernul Boc, Curtea Constituţională a respins categoric această variantă, menţinând opţiunea pentru Parlament bicameral.

Consider că România are nevoie de continuarea sistemului cu un Parlament bicameral din mai multe motive obiective. În primul rând, în acest fel se evită concentrarea puterii în Parlament, întrucât Camerele se împiedică reciproc să devină despotice sau susţinătoare ale unui regim autoritar. Apoi, bicameralismul creşte calitatea actului legislativ, prin analiza succesivă a legilor de către două corpuri de legiuitori. Astfel, chiar dacă ar apărea întârzieri în procesul legislativ, o a doua lectură de către a doua Cameră asigură o percepţie critică mai accentuată asupra proiectelor legislative aflate în dezbatere. De asemenea, controlul asupra Executivului este mai eficient prin intermediul a două Camere, iar efectele unei potenţiale dictaturi a majorităţii sunt minime. În plus, a doua Cameră, prin posibilitatea de a amâna adoptarea legilor, oferă o protecţie împotriva excesului de legiferare.

Perioada benefică a democraţiei din istoria României moderne a fost una a bicameralismului, anul acesta împlinindu-se 149 deani de la înfiinţarea Corpului Ponderator, devenit ulterior Senat. O abdicare de la această tradiţie ar fi astăzi în totalitate de neînţeles. Doar sub dictatură am avut Parlament unicameral, introdus de regimul totalitar comunist, şi, în mod evident, România nu îşi mai poate permite să se întoarcă în timp!