Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of September 14, 2011
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.98/2011
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of September 14, 2011 |
Sittings of the Chamber of Deputies of September 14, 2011
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.79 | Ion Mocioalcă - "Despre Noua Ordine Cotrocenistă, fără patimă şi curând fără vreun dor!"; | ![]() |
||
|
"Despre Noua Ordine Cotrocenistă, fără patimă şi curând fără vreun dor! " Trăim vremuri interesante, ori vremuri... interesate?! În România devenită teren de joacă, laborator de experimente, teatru de operaţiuni "speciale" pentru un preşedinte ce pare desprins din context, lupta pentru supravieţuire a devenit o prioritate. Tristă, dar crud de real resimţită această, din păcate, realitate de către fiecare român. Sebi Lăzăroiu recunoaşte candid că nu are habar câţi asistaţi social există în România, dar dă lecţii în orice domeniu, oricare, numai cel la care s-a înhămat nu, lansând teme, acuzaţii nefondate, profeţii după dictare, toate menite să pună la zid amărâţii ce luptă pentru supravieţuire, menajându-i şi spălându-i de păcate pe tovarăşii săi de fărădelegi, cei ce cârmuiesc după ureche. Udrea, doamna dirigintă experimentată-n comerţ cu amănuntul când vine vorba de banul public şi fonduri europene, are un nou elev în clasa-i ascultătoare, pe Ludovic Orban. Desigur că noul elev a luat la cunoştinţă regulamentul de ordine interioară şi previzibil că şi-a însuşit regulile de conduită de aci înainte. Evident, de departe cea mai limpede regulă este aceea a supunerii totale. Funeriu cere părinţilor şi copiilor deopotrivă, să ia aminte la... culmea, haina nouă pe care-o îmbracă noul an şcolar, fără să-i pese de sutele de mii de înfometaţi, dezbrăcaţi şi curând înfriguraţi care au uitat ce este o haină nouă, graţie "reformelor" a căror cobai li s-a impus cu forţa a fi. Igaş nu ratează nicio ocazie de-a tăcea. Pare chitit să demonstreze cu tot arsenalul la îndemâna-i şi-n limitele putinţei, desigur, ceea ce de acum şi preşcolarii au ştiinţă: aceea că fudulia are o soră... Şi continuă tovarăşul Igaş să vâneze cai verzi pe pereţi, risipind gloanţe verbale de-a valma, ca un veritabil "branconier". Şi continuă să bâiguie despre programul de dotare a structurilor din subordinea MAI cu autospeciale şi tehnică, că sună şi dă bine, nu-i aşa, "uitând" să specifice că-n ritmul actual al disponibilizărilor fără noimă, curând nu va mai avea pe cine să doteze şi poate că nici de ce... Ce n-apucă actualul guvern să mai decimeze din rândurile populaţiei nesimţite de mămici, asistaţi social, derbedei, vor sfârşi găştile de infractori şi clanurile de interlopi, a căror grijă nu-l roade pe cunoscătorul în posesori de "sânge în instalaţie". Cu asemenea specimene şi afirmaţii insistă să câştige viitoarele alegeri, nimeni alta decâtCoaliţia imposturii, pentru care tupeul, ipocrizia şi şmenăreala sunt virtuţi. Pentru cine încă n-a înţeles, Mişcarea popu(Hi)lară, Noua Ordine Cotrocenistă, următorul pas spre instaurarea dictaturii, în drumul spre cele mai înalte culmi de "succesuri" de făurire a societăţii bolşevice multilateral dezvoltate, este asul din mâneca acestor cartofori! România, "pas". Românii, privitori la jocul celor mari, atât. Astfel e propăvăduită de însuşi Cezarul cotropitorilor soarta celei ce-a fost odată grânarul Europei. Acum, sub ocupaţie zice-se democrată, Mişcarea de rezistenţă ne-a unit în... lupta pentru supravieţuire. De trai bun s-a lămurit şi cel ce-a fost silit să apuce drumul pribegiei la sugestia şefului armatei de ocupaţie, şi cel ce-a rămas să-i suporte, de voie de nevoie, rânjetul satisfăcut ce-i brăzdează chipul ori de câte ori mai câştigă o partidă la cacealma sau cu miză mare. Supravieţuirea la putere cu orice preţ, indiferent de costuri, de numărul de victime şi de consecinţele pentru generaţiile următoare, este miza actualilor şi, desigur, unica lor prioritate şi grijă. După ei, potopul, deşi, în vocabularul acestei mari familii, nu există şi nu se admite expresia "după ei"... Sunt sinceri. Recunosc că se cred veşnici, de neînlocuit şi "drepţi". Omit însă aceea că cimitirele sunt pline şi încă încăpătoare... chiar şi pentru ei. Ei, cei care în adevăr vor rămâne-n istorie, ca să-l cităm pe şeful găştii lor, numai că nu pe filele albe ale istoriei, ci în cimitirul acesteia, acolo unde se aruncă la loc binemeritat ceea ce nu a fost, nu este şi nu poate fi de folos omenirii. |



