Mitică Bălăeţ
Mitică Bălăeţ

Sittings of the Chamber of Deputies of December 22, 1998

Sittings of the Chamber of Deputies of December 22, 1998

  1. Intervenţii ale domnilor deputaţi:
  1.8 Dumitru Bălăeţ - protest, în numele Grupului parlamentar al PRM şi al PRM, împotriva modului cum au fost "reprimaţi minerii de la Mina Bălan", judeţul Harghita.  

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Bălăeţ şi se pregăteşte domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul deputat Bălăeţ.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Socotesc de datoria mea ca, în numele Grupului parlamentar al PRM din Camera Deputaţilor, cât şi al Partidului România Mare, în ansamblu, să protestez în mod vehement împotriva modului laş şi nedemn în care au fost reprimaţi minerii de la Mina Bălan, judeţul Harghita, în dimineaţa zilei de 17 decembrie 1998.

Iată câteva secvenţe din scenele de groază prezentate de martori oculari: "Era pe la 4 şi 15 minute dimineaţa. În jurul a trei focuri stăteam şi ne încălzeam. La un moment dat, a apărut brusc un reporter de la PRO TV care a început să ne pună întrebări. Vrând să se vadă la televizor, oamenii l-au înconjurat... Plutoanele de jandarmi şi scutieri ce ne flancau dinspre Gheorghieni au început să ne lovească în cap ca pe vite. Inainte de a începe bătaia, văzând că suntem înconjuraţi, ne-am aşezat în genunchi. Ne-am luat de mâini şi le-am ridicat. Ca şi cum de acolo, de sus, ne-ar putea veni un ultim ajutor. N-am conceput că cineva cu paravan în faţă şi baston poate să dea într-o persoană neânarmată care stă în genunchi. Si, totuşi, aşa s-a întâmplat".

Asta ne-o spune o femeie, Ana Miron, care a suferit alături de ceilalţi mineri atacul de groază al scutierilor domnului Dejeu.

Iată ce completează un bărbat, Nicuşor Iftimie, tată a cinci copii, care a suferit şi el atacul scutierilor: "Eram aşezat în genunchi în primul rând printre ultimii care erau loviţi cu scuturile şi bastoanele ce cădeau asupra noastră ca o ploaie. În timp ce eram bătuţi, scutierii şi jandarmii strigau: "Plecaţi, plecaţi, că oricum v-am terminat". La un moment dat, un coleg a rămas în urmă. M-am întors să-l salvez, să-l ajut. Într-o secundă, am simţit o lovitură deasupra gâtului. Parcă mă străpunsese ceva. Apoi am leşinat. Am aflat mai târziu că mi s-a făcut respiraţie gură la gură. Când mi-am revenit, ortacii mă frecau cu zăpadă". (După Jurnalul Naţional din 18 decembrie 1998) .

Astfel au fost bătuţi bestial peste 300 de mineri. Ce vină aveau ortacii de la mina Bălan să fie trataţi în halul în care vedem că au fost trataţi? Vina de a fi ieşit în stradă şi a fi blocat linia de cale ferată şi şoseaua ce trecea prin apropierea localităţii lor, pentru a atrage atenţia asupra situaţiei disperate în care se află. Asemenea procedee de atenţionare ei au văzut cu sutele la televizor. Chiar din ţările occidentale de unde noi pretindem a fi importat democraţia. Ţăranii francezi, de pildă, au blocat drumuri transeuropene, le-au baricadat cu maşini agricole şi lăzi de fructe şi nimeni nu le-a contestat dreptul acesta de a protesta. Minerii noştri au protestat în acelaşi fel, însă cu mâinile goale. Au îngenunchiat în faţa poliţiştilor şi scutierilor şi, cu toate acestea, au fost maltrataţi mai rău ca nişte animale.

Dacă observăm mai atent faptele, vedem că în această nenorocită procedură este implicat direct Guvernul. Unul dintre cei bătuţi în felul de mai sus, pe nume Kadar Iosif, mărturiseşte că-i e ruşine că e maghiar, de aceeaşi origine cu domnul Dezi Zoltan, prefectul judeţului Harghita, care a spus că minerii erau beţi.

Nu, domnule Kadar Iosif, nu trebuie să-ţi fie ruşine că eşti maghiar, ci dimpotrivă, trebuie să fii mândru că eşti maghiar şi că ai o atitudine cinstită. Ruşine ar trebui să-i fie UDMR-ului, care are în judeţul Harghita un asemenea prefect mincinos!

Ruşine ar trebui să-i fie Guvernului, că a lăsat judeţul Harghita pe mâna UDMR-ului, care a provocat, printre altele, şi evenimentele din ultimul timp de la mina Bălan şi din localităţile limitrofe, nu fără scopul ascuns de a face şi acolo purificare etnică în viitor.

În aceste evenimente, se arată implicat personal şi ministrul industriilor şi al minelor, Radu Berceanu, care a îndemnat prin televizor la luarea unor măsuri represive de tipul celor de mai sus împotriva minerilor. În aceste evenimente se arată implicat şi Vlad Roşca, secretarul Guvernului, care, tot prin televizor, a pus la dispoziţia prefecţilor din toată ţara luarea unor măsuri represive, de tipul celor de la mina Bălan. Dar vinovat peste vinovaţi este ministrul de interne, Gavril Dejeu, care a admis şi a executat asemenea proceduri.

Nu se poate ca primul-ministru, Radu Vasile, şi preşedintele ţării, Emil Constantinescu, să nu fi fost informaţi şi să nu fi dat consensul lor unor asemenea ieşiri în forţă a organelor represive, precum cele legate de mina Bălan, scoasă la lichidare din vina guvernanţilor şi nu a minerilor şi a familiilor acestora, aduşi în alte localităţi din ţară, şi, am putea spune, în toată ţara.

Şi pentru ca tabloul să fie complet, ziarele din aceeaşi zi ne dau de ştire că, în timp ce minerii de la Bălan erau bătuţi bestial pentru că au îndrăznit să-şi ceară dreptul la muncă şi la viaţă, în Bucureşti avea loc, printre alte petreceri ale protipendadei, şi balul Academiei Caţavencu, la care a participat clasa politică aflată la putere, în frunte cu însuşi preşedintele Emil Constantinescu, care a înţeles în felul acesta "să se sacrifice", cum a promis la televizor, pentru binele poporului.

Cu această ocazie, a balului de la Academia Caţavencu, preşedintelui Emil Constantinescu i s-a oferit în dar, ca premiu, un cal. Preşedintele l-a primit. Vrând-nevrând, el a căzut în plasa unei cacialmale demnă de umorul macabru al lui Shakespeare. Calul pe care l-a primit în dar domnul Emil Constantinescu vine în prelungirea strigătului disperat al unui personaj malefic, pe nume Richard al III-lea: "Dau un regat pentru un cal!". Iată, domnului Constantinescu i s-a oferit un cal pentru o ţară.

Ce să mai vorbim, după cum se vede, domnii de la Academia Caţavencu ştiu să facă umor negru, umor macabru.

Asta-i situaţia. Jos, tragedia poporului, sus, la vârful piramidei politice, comedia macabră a înstrăinării! Jucaţi-o, domnilor guvernanţi, jucaţi-o!

Dar nu uitaţi blestemul: "Cine a îndrăgit străinii/Mânca-i-ar inima câinii/Mânca-i-ar casa pustia/ Si neamul nemernicia".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu. A venit? Nu a venit. Domnul deputat Vasile Vetişanu. Nu a venit. Deci, prima parte a şedinţei noastre s-a încheiat. Trecem la partea a doua a şedinţei noastre.