Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of October 19, 1999
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of October 19, 1999 |
Sittings of the Chamber of Deputies of October 19, 1999
| 1. | Intervenţii ale domnilor deputaţi: | ![]() |
|||
![]() |
1.8 | Dorin Vataman - despre patriotism: adevărat patriotism şi fals patriotism; | ![]() |
||
|
Domnul deputat Dorin Vataman. Se pregăteşte domnul deputat Ion Honcescu. |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Problema patriotismului a născut şi va naşte dezbateri numeroase, având în vedere complexitatea şi întinderea ei. "Patriotismul" este definit în Dicţionarul explicativ al limbii române astfel: "sentiment de dragoste şi devotament faţă de patrie şi popor, statornicit de-a lungul istoriei", din franţuzescul "patriotisme". A intrat în limba română în secolul trecut. La definiţia din DEX se poate adăuga forma de "iubire de moşie", atât de fericit folosită de Eminescu în Scrisoarea a III-a. De remarcat că Eminescu leagă neologismele derivate de la "patrie" de bonjuriştii politicieni ai vremii sale: "Au de patrie virtute, nu vorbeşte liberalul?/De-ai crede că viaţa-i curată ca cristalul?"Sau: "Patrioţii, virtuoşii, ctitori de aşezăminte,/Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte", citat, de asemenea, din "Scrisoarea a III-a". Un alt neologism, provenit de asemenea din franceză este cuvântul "patriotard", pe care acelaşi DEX îl explică astfel: "care face paradă de patriotism, care exprimă un fals patriotism". Acest din urmă neologism este foarte actual la noi în ţară. Interesant este că în perioada regimului comunist, prin definiţie internaţionalist, Ceauşescu a exacerbat naţionalismul în ţara noastră, rezultând comunismul naţionalist, un fel de struţo-cămilă, unul din cele mai mari rele lăsate nouă moştenire. Istorici troglodiţi şi politicieni au cultivat patriotardismul demagogic, substituindu-l adevăratului patriotism, cu efecte dezastruoase până în prezent. Este foarte uşor să stârneşti instincte primare când eşti convins că aparţii poporului cel mai cel, iar un alt popor, de bună seamă inferior, îţi este indicat că atentează la integritatea ta. Chiar dacă totul este o ficţiune, se nasc pasiuni greu de stăpânit. Nu o dată am putut observa că s-a făcut apel la asemenea periculoase tertipuri în perioade dificile, pentru a se abate atenţia opiniei publice de la probleme grave politice, sociale, sau economice. Vezi 15 martie 1990. Tot o problemă gravă, în viziunea celui mai important partid din Opoziţie, s-a petrecut săptămâna trecută în legătură cu România. Este vorba de anunţul făcut de Comisia europeană cu privire la invitarea României la începerea negocierilor în vederea integrării în Uniunea Europeană şi despre aprecierile cu privire la realizările pe calea reformei ale Guvernului României din ultimele luni, făcute de Andrew Working, director în Banca Mondială. Şi atunci, care au fost ştirile principale de la "Observatorul" din seara zilei de vineri, 15 octombrie anul curent, la o televiziune privată, al cărui patron este un anumit domn profesor, altul decât domnul profesor, fost director SRI, e drept, mai puţin renumit, deşi cu grade mai mari? Anume, confirmarea spuselor domnului prim-vicepreşedinte al partidului mai sus menţionat, despre anumiţi bubuli care nu ne-ar primi în NATO, deoarece ni se pregăteşte ceva în Ardeal, în vederea decuperii acestuia de la România, confirmare făcută de către un şef al unei masonerii. Cui îi foloseşte această reinflamare? Acum, când se construieşte o Europă unită, din care ne străduim să facem parte, altă alternativă pentru un viitor în prosperitate, demnitate şi siguranţă neexistând. Evident că foloseşte cuiva, dar care, cu siguranţă, nu ne este prieten. Sau ne este, ba chiar şi frate, dar în sensul în care URSS-ul ne-a fost. Ni s-a tot vânturat exemplul cu ce le-a făcut NATO-ul şi imperialismul american blajinilor sârbi în Kosovo, arătându-ni-se unde poate duce acordarea de prea multe drepturi minorităţilor. Dar, ce s-a întâmplat acolo s-a datorat nu unui exces de drepturi, ci lipsirii de drepturi a unei minorităţi. În încheiere, revenind la patriotism, se poate spune că poţi fi considerat patriot dacă prin munca ta, prin performanţele de care eşti în stare contribui la ridicarea ţării tale. Despre poporul tău nu trebuie să se spună neapărat că este cel mai cel, unicul, primul, singurul care.... etc. ci, prin valorile date omenirii, să fie egal cu celelalte mari popoare din Europa şi din lume. Vă mulţumesc. |



