Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Tănase Tăvală.

Se pregăteşte domnul deputat Alexandru Stănescu.

Domnul Tănase Tăvală:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În 1 Decembrie 1999, s-au împlinit 81 de ani de când românii din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş au hotărât prin cei 1.228 de împuterniciţi prin mandat electoral sau cu titlul de drept, dintre care 281 au fost bănăţeni, să se unească cu ţara-mamă, cu România.

Idealul unităţii naţionale a străbătut epoci şi a însufleţit pe românii din toate laturile gliei strămoşeşti. Înfăptuirea României întregite a inclus contribuţia românilor, la care s-a alăturt cea a naţionalităţilor conlocuitoare.

Important şi de reţinut este faptul că în actul de convocare pentru Adunarea de la Alba Iulia din 1 Decembre 1918 s-a insistat să participe nu numai delegaţii oficiali, ci "însuşi poporul românesc, în număr vrednic de cauza mare şi sfântă".

Acest lucru s-a realizat. Au participat peste 100.000 de ţărani, intelectuali şi meseriaşi din satele şi oraşele aparţinând ţinuturilor româneşti de peste Carpaţi.

Adunarea naţională de la Alba Iulia, ţinută sub preşedinţia lui Gheorghe Pop de Băseşti a dat glas aşteptării de veacuri a românilor, ea a votat în unanimitate, cu uriaşă însufleţire, Unirea Transilvaniei cu România, hotărând totodată ca în ţara întregită să se acorde aceleaşi drepturi tuturor naţionalităţilor conlocuitoare.

Înţelepciunea, profunzimea, onestitatea, crezul, fermitatea şi buna credinţă, atribute pregnante ale personalităţilor care au pregătit actul Unirii, s-au dovedit a fi însuşiri de fond, de dorit să fie întâlnite şi astăzi la persoanele implicate în activităţile socio-politice.

În pregătirea şi înfăptuirea Unirii celei mari, contribuţia bisericilor româneşti surori - ortodoxă şi greco-catolică - a atârnat mult. Episcopii Miron Cristea din Caransebeş şi Iuliu Hossu din Cluj–Gherla s-au adresat Consiliului Naţional Român, subliniind că: "Orice popor are dreptul să dispună liber asupra soartei sale". Ei s-au îmbrăţişat, în faţa mulţimii, mărturisind că: "aşa cum împreună dovedesc frăţietate, la fel trebuie să fie, de-a pururea, uniţi între ei ca fraţii, toţi românii".

Dintre personalităţile politice participante la actul Unirii, s-au distins Vasile Goldiş, Valeriu Branişte, episcopul Valeriu Traian Frenţiu, Alexandru Vaida Voevod, Iosif Jumanca, ca şi, cu deosebire, marele om politic Iuliu Maniu. În fiinţa acestora a fost întruchipată voinţa de unitate politică şi spirituală, de libertate naţională şi de dreptate socială a românilor, adânc implantate în cugetul şi în aspiraţiile lor. Mă limitez la aceste succinte trimiteri la gloriosul moment istoric al Unirii tuturor românilor într-o Românie întregită, într-un stat naţional unitar, din 1 Decembrie 1918, pentru a nuanţa diferenţa dintre percepţia valorilor fundamentale pentru români. Ele trebuie constant cultivate şi apărate de către fiecare generaţie, pe parcursul etapelor istorice.

Aniversarea a 81 de ani de la Marea Unire, putea fi sărbătorită cu decenţă şi demnitate, în cultul respectului pentru valoarea şi permanenţa principiilor democratice. Ar fi fost o ocazie publică de a ne dovedi puterea de ieşire din cotidian, cu neajunsurile şi grijile cunoscute, pentru a cinsti momentul festiv naţional de la Alba-Iulia. Din nefericire, momentul festiv a fost deturnat de către provocatorii bine instruiţi, sub egida partidelor de stânga – PDSR, Partidul România Mare, PUNR şi PNR, aflate în opoziţie (Rumoare în partea stângă a sălii.), trădându-şi faţa hâdă şi structura impregnată de seva urii deversate prin huiduieli şi fluierături, în momentele cele mai solemne ale festivităţilor, în timpul oficierii Te Deum-lui şi ceremoniei de depunere a jurământului de către cei peste 1.000 de militari în termen.

Manifestările au fost orchestrate ostentativ contra instituţiei prezidenţiale. Huliganii stăpâniţi de patimi nu au ţinut seama de semnificaţia Zilei Naţionale, relativându-i valoarea şi sfidând preţuirea concetăţenilor noştri pentru cele două instituţii fundamentale ale statului: biserica şi armata. Regizarea, momentul şi locul manifestării huliganice sunt de nejustificat, sunt de condamnat. (Rumoare în partea stângă a sălii.)

Ce credit se poate acorda partidelor ce uzează de asemenea metode, în stări de solemnitate şi de înălţare sufletească?! Ce identitate ne vom conserva, în structurile europene, în care dorim să ne integrăm, dacă preocuparea partidelor de stânga este doar câştigul electoral şi înşelarea opiniei publice? Una-i spusa, alta-i fapta! Până când? (Proteste în partea stângă a sălii.)