Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Bugetul şi Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate hotărăsc salarizarea rezidenţilor. Plata salariilor medicilor rezidenţi stagiari şi cercetători a devenit problematică, o dată cu trecerea de la bugetul de stat în sarcina bugetului asigurărilor de sănătate.

Salarizarea acestor categorii de medici se făcea dintr-un fond special - al bugetului de stat, considerându-se că se află într-o perioadă de pregătire profesională până la terminarea stagiului. Astfel, la repartizarea medicilor ce câştigau concursul de intrare în rezidenţiat pe o anumită specializare, nu erau impuse şi unităţile sanitare cu care încheiau contracte de muncă pe o perioadă determinată de timp. În acest timp, au apărut nenumărate cazuri în care rezidenţii efectuau stagiul principal la un spital, dar salariul şi-l ridicau de la cel cu care încheiaseră iniţial contractul de muncă. Numai că pe data de 7 decembrie 2000 este emisă faimoasa ordonanţă nr.259/2000, în care se specifică: "Drepturile salariale ale medicilor şi farmaciştilor rezidenţi se acordă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare de unităţile sanitare cu care au încheiat contract individual de muncă...", fără a ţine seama că acele dispoziţii legale la care se referă textul ordonanţei expirau peste câteva zile, la sfârşitul anului, fiind necesare negocieri, pentru ca această categorie profesională să-şi încaseze drepturile băneşti.

Lipsa unor reglementări clare privind statutul rezidenţilor care au contracte de muncă încheiate pe perioadă determinată de timp a făcut ca până în prezent majorările salariale prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind salariaţii din sectorul bugetar să nu fie acordate tuturor rezidenţilor. Astfel, în spitalele cu mai mulţi rezidenţi, salariile acestora variază în jurul a 2.300.000 de lei brut, în timp ce în spitalele cu mai puţini rezidenţi salariile acestora se situează la un nivel de 3.900.000 de lei brut.

O mare problemă cu care se confruntă în prezent sistemul sanitar o constituie producţia de medici, prin marea de universităţi şi majorarea numărului de rezidenţi şi asistenţi de cercetare. Dacă necesarul de medici este de maximum 2500 pe an, în România ultimilor ani s-a decis acreditarea a circa 4000 de medici pe an, cu mult peste posibilităţile de absorbţie a sistemului. Numărul actual al rezidenţilor este cu mult mai mare decât al acelor care au promovat concursul de admitere în rezidenţiat; astfel, în perioada 1995 - 2000, circa 25 din numărul total au câştigat acest statul prin intermediul mai multor manevre care permiteau ocolirea concursului. În plus, cei care nu au promovat nici un concurs au avut posibilitatea să-şi aleagă ce specialitate şi-au dorit şi li se asigură şi post în clinica în care şi-au efectuat rezidenţiatul.

Problema este că toate aceste defecţiuni ale sistemului sunt suportate de contribuabil.

Pregătirea medicilor care vor deveni şomeri imediat după terminarea facultăţii sau, şi mai grav, după ce au încheiat stagiul de 5 - 7 ani de rezidenţiat reprezintă sume importante cheltuite fără rost, care sunt suportate din bugetul de stat sau din cel al asigurărilor sociale de sănătate şi la care se adaugă şi plata ajutoarelor de şomaj.

Reconversia profesională pentru aceşti şomeri de lux va fi deosebit de greu de făcut şi va necesita la rândul ei alţi bani.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.