Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Napoleon Pop.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Institutul Naţional de Statistică aflat sub coordonarea ministrului dezvoltării ne informează cu legitimă mândrie că cifrele statistice consemnează evoluţii pozitive ale unor indicatori economici fundamentali, evoluţii care, proiectate în perspectivă, ar trebui să confirme strategia de dezvoltare pe termen mediu convenită de forţele politice la mijlocul anului 2000 şi acceptată de Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, semnarea unui nou acord stand-by cu FMI pentru a obţine eticheta de credibilitate externă trenează, iar Uniunea Europeană ne repetă că suntem încă rămaşi în urmă la criteriul economic. Între timp, investiţii majore străine nu vin, investiţii noi cu impact economic major nu se întâmplă, arieratele cresc, producţia pe stoc se acumulează, deficitul comercial înregistrează un record absolut, iar exporturile nu pot fi dinamizate substanţial peste bariera de 10 miliarde dolari pe an.

Chiar dacă unele evaluări, bune sau rele, sunt prea devreme faţă de momentul începerii guvernării P.S.D., pentru cetăţenii acestei ţări, timpul trece inexorabil, iar problemele cotidiene devin acute în acest nou prag de iarnă, caracterizat printr-o escaladare fără precedent a preţurilor utilităţilor publice.

Miniştrii responsabili pentru economie depun eforturi vizibile pentru macrostabilizare, cu credinţa că deficitul bugetar şi inflaţia vor fi stăpânite.

Întrebarea fundamentală este însă cu ce metode se doreşte atingerea acestor obiective. De ce? Pentru că dincolo de rezultatele bune pe care cifrele le relevă la rece, implacabil pentru minţile slabe, preocupate exclusiv de perspectiva zilei de mâine, problema esenţială este dacă mecanismele şi politica din spatele acestor cifre sunt sustenabile, funcţionabile pe termen lung, se autoreglează, generează progres şi bunăstare pentru toţi cetăţenii, cu intervenţie statală directă minimă.

Ce se întâmplă în realitate?

Din dorinţa de a demonstra că economia merge bine, intervenţia statului este în continuă creştere, decizia se concentrează la vârf, caracterul ei administrativ se acutizează, principalul loc de intervenţie este proprietatea de stat unde administraţia centrală se poate impune, poate dicta, poate forţa.

Tot acest proces nu se întâmplă pe baza pârghiilor financiar-economice, ci a relaţiilor subiective între persoane aflate într-o structură ierarhică şi poziţii de decizie în care prevalează dispoziţia scrisă sau dată telefonic şi mai puţin regulile de joc valabile pentru toţi prin lege. Tot aşa are loc şi alocarea resurselor, sub presiunea unor persoane şi evenimente, în mod subiectiv, care în final vor destrăma corelaţiile economice iniţiale stabilite prin modelul restructurat de dezvoltare pe termen mediu şi pentru care s-a făcut atâta vâlvă şi s-a invenstit atâta încredere.

Dacă cineva crede că acesta este modelul de economie de piaţă socială se înşeală amarnic, iar rezultatele pe termen lung vor fi dezastruoase pentru această populaţie adusă la limita sărăciei insuportabile.

Filozofic, ne aflăm în situaţia în care guvernul, prin politica sa economică, încearcă să asigure un peşte pentru fiecare flămând.

Iată câteva exemple: credite necomerciale, deci nu de la bănci, date la tot felul de societăţi cu capital majoritar de stat, din cele mai diverse motive: plata salariilor, restructurare, plata unor datorii etc. nici un credit nefiind returnat; povestea cu milionul de lei la hectar care nu a ajuns încă la toţi agricultorii după un an de zile; întreruperea bruscă a finanţării subvenţiei pentru tractoare şi alte echipamente agricole; intervenţia Executivului în structurile locale alese; modul de soluţionare a păgubiţilor F.N.I.; încredinţarea contractelor de realizare a unor drumuri judeţene; asanarea financiară a Băncii Agricole şi, anterior, Bancorex; garantarea de credite producătorilor de utilităţi publice pentru a se asigura energia electrică şi termică populaţiei pentru iarnă.

Cât de mare poate fi sacul cu peşti al Guvernului? Atâta cât poate fi alimentat din ce în ce mai puţin de cei care mai ştiu, mai pot sau mai vor să folosească undiţa, până când vor ajunge şi aceştia să ceară câte un peşte de la Guvern.

Ce se întâmplă în final? Cetăţeanul plăteşte de două ori: preţurile pentru utilităţi, iar pe de altă parte, birurile mari şi multiple puse pe bruma de câştig pe care o are.

La o astfel de perspectivă îngrijorătoare nici nu mai poate fi vorba de o opoziţie partizană, ci de nevoia de a privi extrem de responsabil asupra a ceea ce este rău cu noi.

Este rău că ne îndepărtăm de la legea fundamentală, de la Constituţie.

Politica economică, şi nu neapărat a actualului Guvern, se pare că nu s-a trezit din coşmarul dictaturii şi al totalitarismului. Ea continuă să pună accent pe sistem şi nu pe cetăţean şi drepturile lui garantate de Constituţie. Dar care sistem?

Un sistem care de fapt este interzis prin Constituţie. Un sistem care se doreşte să se bazeze pe forţe dominante, monopoliste, cu caracter politic şi economic, forţe care neagă în final libertatea şi demnitatea individului, egalitatea de şanse ale acestuia.

Noua ordine social-economică pe care a prevăzut-o Constituţia se bazează pe conceptul de societate liberă, pe libertatea individului, pe responsabilitatea acestuia, pe libera competiţie, pe prevenirea oricărui abuz al puterii generat de o poziţie dominantă, care nu poate fi rezultatul decât al aplicării voluntare, inegale şi inconsecvente a legii.

Dominaţia puterii centrale, prin monopoluri politice şi naturale, a companiilor naţionale de stat, a structurilor politice clientelare sunt o agresiune la societatea liberă garantată de instituţiile democratice, sunt o agresiune chiar la puţina legislaţie socială, care, chiar în respectul libertăţii şi demnităţii individului, nu reuşeşte şi nu vrea să-i aşeze pe toţi cetăţenii acestei ţări pe o linie de plecare rezonabilă în fructificarea şanselor egale.

Cu peste 45% din populaţie la pragul sărăciei, este greu să vorbim de o societate liberă, garantată de Constituţie, care să asigure securitate, stabilitate şi libertate fiecărui cetăţean.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)