Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Revin asupra rugăminţii mele, îmi este foarte neplăcut să întrerup pe cineva, dar vreau să înţelegeţi că avem un timp limitat pentru aceste declaraţii politice.

Doamna Ionescu Mihaela, se pregăteşte domnul Marton Arpad.

Doamna Mihaela Ionescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă aduc la cunoştinţă că, întotdeauna, iarna este ca iarna. În timp ce vara e cald, iarna e frig. Vara e soare, iarna e zăpadă. Aceste truisme elementare, cunoscute încă dinaintea desluşirii paginilor abecedarului, par a fi an de an o noutate cu caracter ştiinţific, eveniment cu totul imprevizibil, până în momentul impactului.

Iarna e frig, ninge, e polei, vântul viscoleşte zăpada, omul are nevoie de căldură în casă, la locul de muncă, în şcoli, în universităţi, în spitale şi orfelinate, în magazine şi în mijloacele de transport urban şi interurban. Gripa e inevitabilă, organismul are nevoie de o hrană mai consistentă decât cartofii şi varza, de un aport suplimentar de vitamine şi grăsimi.

În plus, copiii au nevoie de haine groase, reînnoite în fiecare iarnă, deoarece ei cresc, de încălţăminte de piele, rezistentă la umezeală şi frig. Încălţămintea trebuie, şi ea, reînnoită anual.

Mijloacele de transport au nevoie de lanţuri, lopeţi, antigel, baterii bune şi mai ales de combustibil.

Lista e lungă, dar rămâne un adevăr de bun simţ doar pentru omul de rând, locuitor obişnuit al oraşelor şi satelor. Pentru guvernanţi, pentru administraţie, totul nu este decât ceva atât de nou, atât de neaşteptat, încât singura soluţie pare a fi apariţia pe ecranele televizoarelor, pentru a ne asigura, "urbi et orbi", că totul va fi bine, nu ni se spune când şi nu ni se spune unde.

Studenţii din Ploieşti au aflat demult că a venit frigul, pentru că au făcut grevă din cauza temperaturii din sălile de curs. De asemenea, elevii din multe localităţi din Moldova au fost trimişi acasă din cauza frigului, pentru a recupera probabil cursurile în timpul vacanţei de Crăciun.

Miniştrii, care, în marea lor majoritate, sunt şi parlamentari se preocupă de starea vremii numai când pleacă în delegaţii, pentru a afla, de pe Internet, temperatura aeroportului de destinaţie.

Primarii din oraşe şi sate, ca şi cei din sectoarele Bucureştiului, au fost în schimburi de experienţă la primăriile din marile capitale ale Europei, chiar şi în ţările nordice, unde iarna e lungă.

Toţi cei care sunt obligaţi să vegheze la buna desfăşurare a activităţilor economico-sociale se miră că iarna e ca iarna, adică ninge, e frig, viscoleşte, ziua e scurtă şi, deci, creşte consumul de energie electrică, pavajul îngheaţă, crapă, carosabilul devine impracticabil. Iarna e ca iarna, dar numai la noi îşi poate permite o înaltă oficialitate guvernamentală să anunţe la televizor că dezăpezirea va începe după ce se va opri viscolul. Şi dacă el ţine, precum în ţările nordice, până la primăvară?

Degeaba au străbătut lumea în lung şi în lat, dacă nu au observat, pe unde au colindat, că utilajele de dezăpezire, din cele mai diverse, pornesc în număr mare pe şosele, de îndată ce începe să cadă primul fulg, pentru a-l culege, pentru a spulbera zăpada, pentru a fluidiza traficul. Drumuri întrerupte, localităţi izolate, fără curent electric ori legături telefonice, creează o realitate ce ţine de romanul apocaliptic.

Ni se spune cu cinism că oamenii sunt de vină, pentru că au pornit la drum, aşa, pe ninsoare, ca şi cum ei nu s-ar fi dus cu treburi: s-au dus pentru a-şi cumpăra alimente, pentru a le transporta, s-au dus spre spitale, spre a-şi vizita părinţii, la înmormântări, spre a-şi rezolva problemele de viaţă. Au plecat, dar li se spune că ei au plecat aşa, pur şi simplu, pentru a bloca drumurile, pe care, oricum, nu se înghesuiau utilajele de dezăpezire.

În plus, ni se spune că se vor dezăpezi numai drumurile unde sunt urgenţe medicale, ca şi cum ar exista localităţi unde nu pot suverni în orice clipă urgenţe.

Iarna e frig şi ninge. Iarna e ca iarna, dar guvernanţii nu sunt buni gospodari şi nici nu utilizează mijloacele moderne de informare. Dacă, totuşi, cumva, date referitoare la înrăutăţirea vremii le parvin, ei rămân într-o expectativă criminală, deoarece nu ştiu cum aş putea numi altfel situaţia autobuzului cu copii care a rămas blocat între nămeţi, copiii fiind duşi la adăpost abia după o sperietură soră cu martea. Nici situaţia pacienţilor în stare critică, ce au pornit cu salvări spre spital şi abia, abia au putut să-şi continue drumul cu trenul, în care e frig ca afară şi care în mod sigur nu-i transportă cu targa până la uşa spitalului.

Toate acestea sunt scene de neconceput într-o ţară civilizată, europeană, dar nimeni nu e sancţionat, nimeni nu e răspunzător, nimănui nu-i e ruşine, nimănui nu-i pasă, nimeni nu demisionează! Pentru că nu a aflat încă faptul că, iarna, întotdeauna, e ca iarna. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.