Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimaţi colegi,

Lumea modernă este şi trebuie să fie una a opiniei publice. Dat fiind faptul că trăim într-o democraţie reprezentativă, această putere a opiniei publice se cere protejată şi merită un tratament special, pentru că acţiunile şi comportamentul clasei politice ar trebui ghidate de agenda publicului, de opiniile sale, singurele în măsură să ne arate, în lipsa unor referendumuri constante, starea de spirit şi aspiraţiile electoratului suveran.

Instrumentele menite să facă ascultată vocea poporului sunt institutele de sondare a opiniei publice. În democraţiile consolidate, ele au un rol comparabil cu cel al clasei politice şi îşi aduc contribuţia la viabilitatea sistemului democratic. Cu totul altul este, din nefericire, cazul României şi, în acest punct, ţara noastră pare să se asemene cu autoritarismele sud-americane.

În România, institutele de sondare a opiniei publice supravieţuiesc cu mari eforturi, iar aceste eforturi sunt sinonime cu compromisul. Atunci când un partid comandă un sondaj plătindu-l cu generozitate, şi sociologii trebuie să-şi arate generozitatea prin procente în dreptul partidului respectiv; altfel, pierd un client vital.

Ceea ce vreau să subliniez este următoarea idee: şi sondarea opiniei publice reprezintă o piaţă şi o afacere. În Occident, această piaţă este consolidată, iar institutele sunt plătite pentru a spune adevărul. În România, ne aflăm încă, şi în acest domeniu, în faza capitalismului sălbatic, atunci când subzistenţa este mai importantă decât deontologia. Din păcate, această situaţie are efecte pe care sociologii par a le ignora, pentru că, nemaiputând avea încredere în institutele de sondare a opiniei publice, noi pierdem în totalitate contactul cu oamenii. Nimeni nu mai ştie ce vor cu adevărat aceştia.

Politicienii sunt separaţi de electorat, iar principiul democratic este încălcat, căci opinia publică nu mai poate avea cu adevărat ultimul cuvânt.

După cum ştiţi, proba cea mai concludentă a faptului că România duce lipsă de sociologi a fost adusă de ultimele algeri, când scorurile anunţate de prezumaţii specialişti s-au plasat total în afara realităţii, mass-media anunţându-şi chiar intenţia de a da în judecată institutele sociologice pentru lipsă de profesionalism. Din păcate, nimic nu s-a schimbat după acea usturătoare lecţie. Suntem în continuare, din pricina unor imperative de imagine ale guvernanţilor, separaţi de opinia publică. Ultima probă în acest sens este barometrul de opinie, la un an de guvernare, realizat de o instituţie pe care mă voi abţine să o nominalizez. Vorbesc acum nu ca politician, ci ca sociolog. Caut, aşadar, obiectivitatea, nu reacţia subiectivă.

Ei bine, în ciuda acestor rezerve, nu pot să nu remarc că rar am mai văzut o asemenea denaturare lipsită de orice precauţie şi de orice responsabilitate. Sociologii noştri nu se limitează doar la a construi o ficţiune; construiesc, pe deasupra, o ficţiune proastă.

A trecut un an de guvernare. A trecut deci acea perioadă legică pe care electoratul o acordă guvernanţilor. De acum, conducătorii sunt privaţi de încrederea oamenilor. Acest lucru se întâmplă chiar şi puţinelor guverne bune. Un singur lucru ar putea opri această prăbuşire: rezultate nu doar bune, ci extrem de bune şi de palpabile. Or ele, în expresia conului Iancu, sunt prezente, dar lipsesc cu desăvârşire.

Ei bine, conform barometrului în discuţie, partidul de guvernământ nu numai că nu a pierdut din electorat, ci, surpriză, creşte cu frenezie, depăşind 60 de procente şi îndreptându-se cu vigoare către unanimitate. În schimb, principalul partid de opoziţie, Partidul România Mare este consemnat în cădere, de parcă el ar fi la guvernare.

Acest tip de sondaj este simptomatic pentru modul în care este tratată sociologia în România. Guvernanţii vor să fie mereu în frunte, neînţelegând faptul că erodarea este implacabilă, iar sociologii vor să subziste, uitând că practică o ştiinţă utilă binelui public.

În acest barometru se merge chiar mai departe cu fanteziile premeditate, fiind adresate întrebări de tipul "Ce partide credeţi că ar trebui interzise?", întrebări profund străine spiritului democratic.

Să nu uităm că institutele de sondare a opiniei publice sunt cele care, prin tipul de întrebări pe care le adresează, creează agenda publică. Ceea ce nu întreabă sociologii nu există ca problemă. Şi pentru care motiv oamenii sunt întrebaţi din senin dacă vor să interzică partide? De unde este extrasă această prioritate anticonstituţională?!

Orice sociolog ştie că de modul în care este formulată o întrebare, de locul în care este aşezată ea, depinde într-o măsură răspunsul celui chestionat, iar întrebarea privind desfiinţarea partidelor este în mod evident una care dirijează răspunsul.

La fel de bine se poate întreba "În care din următoarele cazuri sunteţi de acord cu încălcarea Constituţiei?" În acest fel, neseparând întrebarea de principiu, de cea punctuală, aproape toată lumea va fi de acord cu încălcarea legii fundamentale.

Nu doresc să amintesc aici faptul că Partidul România Mare se află în posesia cu totul altor date, conform cărora popularitatea partidului de guvernământ este cu 30 de procente mai mică, iar cea a principalului partid de opoziţie se menţine constantă.

Intenţia mea este cu totul alta – una de ordin general.

Aşa cum spuneam la început, dat fiind modul în care institutele sociologice îşi fac datoria, riscăm să pierdem contactul cu ţara reală, dacă nu cumva l-am pierdut de mult. De aceea, propun înfiinţarea unui centru de sondare a opiniei publice pe lângă Parlamentul României, un serviciu public care să asculte opinia publică şi să deservească interesul public. În acest fel, reprezentanţii poporului vor putea cunoaşte constant opiniile reale ale electoratului.

Bugetul unei astfel de instituţii ar fi infim, dat fiind faptul că nu se urmăreşte profitul, ci adevărul. Fiecare partid ar avea reprezentantul său de specialitate, ceea ce ar garanta obiectivitatea datelor. Numai în acest fel vom putea fi cu adevărat o ţară în care rolul opiniei publice contează, iar aceasta poate deveni un ghid real pentru cei care guvernează.

Aveţi, domnilor guvernanţi, curajul de a accepta această propunere? Doriţi să aflaţi ceea ce cred cu adevărat oamenii?

Vă mulţumesc.