Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Marian Ionescu şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Baciu.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Industria de apărare este falimentată cu bună ştiinţă. Având în vedere situaţia din ce în ce mai gravă a industriei de apărare, m-am deplasat, în perioada 22-24 ianuarie a.c., la Întreprinderea Metalurgică Mija, IMUN Moreni şi Automecanica Moreni.

În deplasarea efectuată am avut în vedere următoarele obiective operaţionale: cunoaşterea situaţiei economico-financiare, cunoaşterea gamei de produse ce s-au fabricat şi se fabrică în prezent, situaţia disponibilizărilor în concordanţă cu punerea în aplicare a ordonanţei guvernamentale privind parcuri industriale, starea actuală a capacităţilor de producţie, starea de spirit a membrilor de sindicate etc.

Situaţiile concrete din cele trei mari întreprinderi sunt complet diferite. Spre exemplu, la Întreprinderea Mija, personalul muncitor care a mai rămas nu are siguranţa locului de muncă, aspect ce creează o vădită incapacitate în realizarea unor repere militare, executate de altfel în cantităţi mari şi la un standard calitativ performant, cu mulţi ani în urmă.

Restabilirea unui flux de producţie cunoscut se execută în condiţii din ce în ce mai vitrege atât prin distrugerea parţială a unor utilaje şi instalaţii, cât şi prin plecarea multor specialişti în domeniu, fie la pensie, fie prin disponibilizări.

Datorită imposibilităţii întreţinerii şi conservării activelor, precum şi neglijenţa actului managerial, legată organic de neglijenţa unor guvernanţi faţă de industria de apărare, reluarea acestor fluxuri tehnologice, este necesar pentru aceasta sume mari de bani.

Specific în această întreprindere am găsit unele secţii, cum este Turnătoria de fontă, cu capacitate de circa 10 mii de tone piese pe lună, dotată iniţial cu tehnică de vârf şi care era una dintre cele mai mari şi importante secţii din ROMTEHNICA, într-o stare efectivă de fier vechi, arăta mai rău chiar ca după un dezastru militar. Este inadmisibil să se sustragă dintr-o întreprindere militară, cu ajutorul unor utilaje industriale, inductoarele cuptoarelor electrice cu inducţie de trei tone, confecţionate din ţeavă rectangulară de cupru şi care prezintă o valoare de circa un miliard de lei pe inductor, în acest caz fiind cele două cuptoare, ca şi distrugerea, tot prin furt, a unor utilaje în proporţie de circa 80%. Distrugerile prin furt calificat şi degradările ce au avut loc în ultimii ani, mai ales în întreprinderile de fabricare a armamentului, nu justifică politicile guvernamentale de dezinteres faţă de această industrie. Se ştie că industria de armament este una de elită şi aducătoare a peste 25% din p.i.b.

Din cele 13 dosare instrumentate de poliţie cu ocazia furturilor comise în Mija, verdictul dat de acesta a fost: "autor necunoscut". Deci apreciem că se aplică din ce în ce mai mult legea junglei. Consiliul de conducere al acestei întreprinderi a hotărât ca aceste secţii care sunt complet degradate să fie arondate parcului industrial.

Consideraţiile specialiştilor noştri vizavi de această situaţie se prezintă în următoarele concluzii:

1. secţia de turnătorie-fontă este iremediabil distrusă; singura soluţie este dezafectarea generală pentru tăierea restului de utilaje (de altfel, am constatat acest lucru la faţa locului, unde se dezmembrau şi se tăiau utilajele de la un transportor);

2. trecerea secţiilor distruse în schema unor aşa-zise parcuri industriale înseamnă lipsa competenţelor şi a responsabilităţilor tuturor conducătorilor care au avut şi sarcina păstrării activelor în stare de funcţionare.

O altă întreprindere producătoare de armament, AUTOMECANICA Moreni, unde am întâlnit situaţii diferite, comparative cu cele de la Mija, o situaţie mult mai bună a acestei întreprinderi, am constatat cu surprindere că nu există totuşi nici în această întreprindere o strategie clară privind menţinerea unor capacităţi de producţie. Întreprindere de elită pentru fabricarea de transportoare autoamfibii, a asimilat după 1990 Transportorul 8x8, din care au fost executate 60 de bucăţi în perioada 1994-2000, Camionul 4x4, estimat a fi executat în comandă de circa 10 mii de bucăţi pentru armată, executate numai 232 de bucăţi, după care s-a sistat execuţia. S-a găsit o soluţie de provizorat prin dezmembrarea a 80 de locomotive Diesel, din care care s-a dezmembrat deja 35 de bucăţi. Din cei 1.530 de angajaţi au rămas circa 1.000, care execută în special piese de schimb pentru transportoare şi camioane. Se vehiculează ideea transferului de fabricaţie a transportorului de la Uzina Mecanică Bucureşti, pentru a fi fabricat.

Impactul social este profund şi dureros, deoarece circa 35% din personal a fost disponibilizat.

O notă bună a Întreprinderii AUTOMECANICA Moreni am sesizată în amenajarea unor hale industriale, în scopul transformării lor în parc industrial. În acest sens, maşinile-unelte de aşchiere erau transportate în alte secţii, deoarece se preconiza dotarea halei industriale din parc cu utilaje din industria uşoară textilă.

În Întreprinderea IMUN Moreni (întreprindere mecanică, constructoare de poduri, ex. podul rutier peste Canalul Dunăre-Marea Neagră, de la Agigea, podul rutier peste Dunăre de la Cernavodă, platforma de foraj marin Sinoe etc.), paleta lucrărilor fiind foarte mare, în această întreprindere prin eforturi proprii are comerţ la nivel de supravieţuire, deoarece din cei 2.100 de angajaţi în 1990 mai sunt circa 750.

În ultima perioadă, datorită unor licitaţii trucate, aspect ce tinde să se generalizeze de altfel în economia noastră, recipientele de tip butelie solicitate de PETROM au fost orientate către alte întreprinderi, cum este de exemplu Întreprinderea Mecanică Vâlcea, care a asimilat de curând aceste butelii, aceste sortimente de producţie.

Producţia întreprinderii a fost în ultimii trei ani de circa 430 de mii de bucăţi, iar în martie 2000 s-a negociat preţul cu PETROM, dar comanda a pornit tot către Vâlcea, pentru execuţia a 30 de mii de bucăţi, iar în 9 aprilie 2000 s-a suplimentat comanda PETROM tot către Vâlcea cu încă 70 de mii de bucăţi.

Blocajul generat de PETROM prin anularea compensărilor cu produse petroliere, produce la nivelul întregii economii sincope ale producţiei şi imposibilitatea derulării unor noi contracte strict necesare pentru viabilitatea întreprinderilor.

Despre aceste aspecte consider că este necesar un efort concertat al tuturor forţelor politice, în special din partidul de guvernământ, pentru efectuarea unui lobby concret la nivelul Ministerului Industriei, în favoarea unei întreprinderi specializate în construcţia recipientelor sub presiune, comparativ cu alte întreprinderi care au un nivel de tehnicitate sub nivelul Întreprinderii IMUN Moreni, cu preţuri, de fapt, comparabile.

În concluzie, am constatat că pentru întreprinderi din industria de apărare nu a existat, de la Revoluţia din 1989 şi până în prezent, o strategie clară, la nivelul ţării noastre, de restructurare şi de păstrare a unor capacităţi de producţie în perfectă stare de funcţionare.

Unul dintre artizanii demolării întreprinderilor din industria de apărare este fostul ministru Victor Babiuc, un cameleon cu diplomă, care probabil în curând va trece în staff-ul domnului Adrian Năstase, probabil într-un post la NATO, în scopul modernizării armatei române. Fostul ministru Babiuc, în perioada când era ministru al apărării, a cheltuit sume imense din bugetul statului pentru importul de armament, încercând să aducă Armata României la standardele impuse de NATO, argumenta dânsul. Astfel, în 1999, domnul Victor Babiuc, împreună cu fostul Preşedinte Emil Constantinescu, au încheiat un contract în Israel cu autoritatea israeliană pentru dezvoltarea armamentului, pentru cumpărarea de armament. Printre produsele militare cumpărate au existat în principal rachete antitanc, produse care, de altfel, se fabricau şi în ţară, chiar în judeţul Dâmboviţa. Clauzele contractuale nu se cunosc nici în prezent.

Partidul România Mare apreciază că nu a existat o strategie privind industria de apărare, aspect ce a generat degradarea voită a acesteia cu consecinţe grave asupra capacităţii de apărare a ţării şi consecinţe sociale dureroase privind subzistenţa personalului muncitor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.