Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Cornel Ştirbeţ. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am intitulat declaraţia politică de astăzi "Guvernarea partidului-stat".

În ultimii doi ani şi jumătate, statul, sub guvernarea PSD, a căpătat trăsăturile statului de tip fanariot. Viaţa românului a devenit o cursă contratimp, marcată de taxe şi impozite împovărătoare. Stau mărturie ultimele "invenţii" în materie de fiscalitate: "taxa pe ţeavă", aberanta idee ca proprietarii de apartamente debranşate să plătească aşa-zisa căldură degajată prin ţevi, şi "taxa pe informaţie", impusă prin includerea contravalorii abonamentelor radio-tv pe factura de energie electrică, pentru orice posesor sau nu al unui receptor.

Nu seamănă această manieră de a forţa contribuţia cetăţenească la veniturile statului cu impunerea birurilor pe fumurile caselor ţărăneşti din vremea domnitorilor fanarioţi? Guvernanţii nu par să ţină cont de suferinţele şi greutăţile populaţiei. Dacă ne aducem bine aminte, exact acest tip de comportament l-a adus pe Ceauşescu în faţa plutonului de execuţie.

Românii se descurcă cum pot, la limita sărăciei, visând la o normalitate existenţială ce este însă amânată din generaţie în generaţie. PSD ştie că oamenii săraci nu pot vota schimbarea. În acest timp, succesele externe sunt, ca pe vremea lui Ceauşescu, lait-motivul triumfalismului şi aroganţei guvernanţilor. În realitate, avem de-a face cu cea mai demagogică politică postdecembristă, fundamental influenţată de clientelismul mafiot al reprezentanţilor PSD. Cât de bine sună astăzi una dintre cele mai inspirate definiţii ale Mafiei, ce aparţine judecătorului Giovanni Falcone, asasinat în 1992! "Mafia constituie o lume logică, raţională, funcţională şi implacabilă, mult mai logică, mai raţională, mai funcţională şi mai implacabilă decât statul. Mafia este o articulaţie a Puterii. (...) Mafia se dezvoltă datorită statului şi îşi adaptează comportamentul faţă de acesta".

Guvernul Adrian Năstase ne vinde "indulgenţe" pe seama unui viitor incert. Ne "iartă" chiar şi de păcatul lenei, indolenţei şi lehamitei sociale, pe seama consumului de promisiuni fumigene despre integrarea în Uniunea Europeană şi NATO. Dar Uniunea Europeană şi chiar partenerul nostru strategic, Statele Unite ale Americii, semnalează grava situaţie în care a ajuns ţara sub "ocupaţia" oligarhiei corupte a PSD, ceea ce îndoliază dosarele integrării euro-atlantice. Guvernanţii noştri ignoră însă atât principiile democratice, cât şi realitatea ce acumulează o nervozitate socială asemănătoare celei din 1989.

Astăzi piaţa neagră a atins procente alarmante, întreprinzătorii mici şi mijlocii simt pericolul falimentului şi se dau de ceasul morţii să-şi onoreze dările către stat. Fostele întreprinderi socialiste, cele mai multe privatizate în beneficiul clienţilor PSD, au debite enorme neonorate către stat. Pe acest fond, încă de la preluarea mandatului, guvernanţii actuali au pornit ofensiva descurajării oricărei forme de opoziţie, politică, sindicală, civică, inclusiv mediatică. Teoretic, aceste opoziţii există, în fapt, cuvântul lor seamănă cu lătratul la lună. Dominaţia parlamentară PSD-PUR-UDMR trimite în derizoriu orice tentativă a Opoziţiei de a aduce corecţii la iniţiativele Puterii. Mişcările sindicale au fost "anesteziate" prin cooptarea liderilor în structurile politice şi de afaceri. Iar mijloacele media sunt tot mai docile faţă de partidul-stat, din raţiuni economico-financiare. Este de notorietate controlul PSD asupra celor mai multe mijloace de comunicare în masă.

Aşadar, chiar dacă "pe hârtie" există oponenţi, adevărul este că PSD face ce vrea şi pe cine vrea. În toate poziţiile şi toate opoziţiile. Deunăzi, după alegerile parţiale din unele localităţi, spectrul pesedizării României a fost prezentat de către secretarul general Cosmin Guşă, drept o perspectivă înfloritoare. În realitate, unde vom ajunge? La o singură destinaţie: compromiterea democraţiei şi instalarea la putere a oligarhiei cripto - comunisto - securiste, ascunsă sub faldurile unui partid-stat cu aere social-democrate.

Trăim cea mai neagră perioadă în care România putea să ajungă în timpul tranziţiei de la comunism la capitalism. La aproape 14 ani de la revoluţie, suntem conduşi de o elită politică mai "canalie" decât elita ceauşistă şi mai fără scrupule decât cea dejistă. Motive suficiente să fie agresivă şi speriată de o eventuală pierdere a alegerilor din 2004, ceea ce, dacă românii se vor trezi la timp, se va şi întâmpla.

După "spălarea ideologică" a mentalităţilor, pe care i-a administrat-o dictatura comunistă, România de astăzi suportă jugul interdependenţei ilicite dintre politica partidului-stat şi o economie de piaţă în formare, pe care numai din interese geostrategice unii se grăbesc să o considere funcţională.

Vă mulţumesc.