Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Ion Mocioi. Va urma domnul Victor Bercăroiu. Domnii deputaţi Gheorghe Popescu şi Vlad Hogea au depus la secretariat. Reamintesc că avem înscrieri record - 41, deci concentrat.

Domnul Ion Mocioi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Subiectul intervenţiei mele: "Elevii mari nu au încredere în viitorul lor".

Stimaţi colegi, ieri am participat la deschiderea unui nou an şcolar, al unei perioade care este aşteptată cu devoţiune din partea celor mai mulţi tineri care vor să-şi formeze un viitor prosper, bazat pe instruire şi cunoaştere, pe educaţie şi respectul vieţii fiecăruia.

Fiind printre tinerii care aşteptau aşa-numita deschidere festivă a anului şcolar, pregătiţi să-şi revadă colegii şi profesorii lor, vedeam în atitudinea lor, în gestul reîntâlnirii şi în salutul lor prietenos însăşi comunitatea de idei şi aspiraţii, afinitatea pentru o misiune înţeleasă, virtualitatea pentru un viitor aşteptat.

O anume bucurie a celor mai mici emana din bucheţelele de flori aduse pentru învăţătorul sau dirigintele cu care se vor întâlni în clase, în sălile spaţioase şi bine primitoare, pentru a fi împreună pe un drum al spiritului şi al încrederii reciproce.

Momentele acestea nu lăsau loc fricii, neputinţei sau urii, ci bunătăţii umane, înţelegerii şi cooperării, unei solidarităţi fără sustragere.

Toţi tinerii, de la clasele I până la cele terminale, păreau stăpâni pe voinţa lor şi aşteptau un cuvânt de bun-venit, de organizare a ordinii necesare, de întărire a opţiunii fiecăruia. Toţi se simţeau părtaşi la începutul unei opere colective, presimţeau o victorie durabilă, prin notele bune pe care le vor primi sau sunt aşteptate, ca rezultat al unei munci înţelese.

Erau împreună, simţind o necesară interdependenţă că sunt uniţi la bine şi la rău pentru un destin comun, generos şi fără orgolii.

Demni, printr-o fraternitate extinsă în sufletele lor, fără a-şi pierde independenţa, aceşti tineri sunt cei care se pregătesc pentru a construi ţara de mâine şi, desigur, Europa de mâine.

I-am admirat şi le-am urat, împreună cu alţi colegi, un an cu succese deosebite la învăţătură. Dar, o anume nemulţumire am trăit-o împreună cu elevii mai mari, înclinaţi spre o viziune mai pesimistă faţă de viitorul lor, lipsiţi de aspiraţii şi de susţinerea materială, preocupaţi încă de acum de nevoia unui loc de muncă pe care nu îl găsesc şi nu au convingerea găsirii unui asemenea mijloc de viaţă în viitor.

Ei judecă prezentul cu oarecare maturitate şi deosebită responsabilitate, critică lipsa de interes a comunităţii şi a conducerilor locale privind satisfacerea cerinţelor tineretului, persiflează chiar asfixierea aspiraţiilor lor pentru mai bine. Chiar încearcă să înţeleagă perfidia şi antagonismele din societatea actuală şi să releve unele cauze care sfâşie umanitatea; resping absurditatea unor sacrificii ce le cer ambiţiile de îmbogăţire ale unor indivizi frivoli şi fanatici după proprietăţi ce nu le merită.

Acestor tineri li se pare că viaţa lor va depinde de cei care nu înţeleg comunitatea de interese, şi nici adevărata comunitate de idei şi aspiraţii.

M-am bucurat, însă, că tinerii judecă lumea noastră de pe poziţia celor ce vor o societate mai dreaptă, a omului pentru oameni.

Am văzut în tineri tentaţia pentru regăsirea libertăţilor româneşti abandonate, garanţia reală a pregătirii lor pentru viitor.

Am înţeles şi prin atitudinea tinerilor că viaţa, cum trebuie să fie, nu este monopolul nici unui partid, ci creaţia pe drumul spiritului mereu renăscut prin fiecare generaţie.

Să le dorim împreună succes la învăţătură şi educaţie tuturor copiilor şi tineretului patriei noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.