Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă rog, domnule profesor.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi vizează bugetul sănătăţii pe anul 2004, care reprezintă un atentat fără precedent la existenţa biologică a populaţiei României şi, de asemenea, un pericol privind intrarea noastră în Uniunea Europeană.

Rezultă foarte clar, făcând comparaţie atât cu ţările candidate pentru a intra în Uniunea Europeană, cât şi cu ţările Uniunii Europene, că bugetul sănătăţii în România este bugetul cel mai mic. În realitate, este vorba de 0,8% din bugetul de stat şi de 3,2% din ceea ce se adună de la contribuabili, lucru care în alte ţări nici nu se ia în calcul, fiind în exclusivitate pentru tratamente medicale. Minimum de procent din p.i.b. în ţările europene este de 6%. Acest lucru este extrem de îngrijorător întrucât ne situăm în Europa printre ţările cele mai afectate din punct de vedere al stării de sănătate: mortalitatea infantilă este cea mai mare din întreaga Europă, cifrându-se la 18,4 la mie, în timp ce în ţările europene este între 4 şi 6, decesele materne sunt 0,34 la suta de mii, în timp ce în ţările europene sunt între 0,3 şi 0,08, şi pot să continuu.

Îngrijorător este faptul că acest buget este mai mic decât bugetul care s-a alocat sănătăţii în anii 1997-1998. Dacă aplicăm rata inflaţiei bugetului din 1997, care era în valoare de 4016, astăzi ar însemna 35180, şi dacă acest 35180 îl comparăm cu 14893, cât s-a alocat, rezultă evident faptul că lucrurile merg din ce în ce mai îngrijorător. Iar din acest 14893, dacă scoatem creditele nerambursabile şi datoriile pe care le avem de plătit pentru aparatură, rămân 6537.

Dacă luăm bugetul Casei, apare acelaşi lucru, aplicând rata inflaţiei faţă de anii 1999-2000.

Situaţia este îngrijorătoare şi sub raportul evaluării noastre la intrarea în Uniunea Europeană, având în vedere că ţările Uniunii Europene nu pot plăti costurile pentru repararea stării de sănătate a populaţiei, grav afectată în ultimul timp, iar, pe de altă parte, situaţia din sistemul sanitar este din ce în ce mai îngrijorătoare: salariile medicilor sunt sub limitele decenţei, iar posibilitatea de asigurare cu medicamente şi cu tratamente a oamenilor bolnavi este, de asemenea, sub orice nivel.

Aş spune că faptele pe care le-am prezentat reflectă din plin că bugetul pe anul 2004 pentru sănătate este total inadecvat şi nu se poate vorbi nicidecum de menţinerea sau de promovarea stării de sănătate a populaţiei. Şi dacă ne gândim că stare de sănătate înseamnă tot şi condiţionează tot...

(Domnul Ionel Marineci vociferează din bancă.)

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă rog frumos, lăsaţi-mă să conduc eu şedinţa. Eu nu obişnuiesc să întrerup pe cei care dau declaraţii. Este dreptul meu să conduc şedinţa. Nu interveniţi dumneavoastră din sală.

Nu are decât două minute. Poate vă deranjează ce spune.

Domnul Ionel Marineci (din bancă):

Nu.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îmi pare rău că fac un dialog cu dumneavoastră, când nu era cazul. Îmi cer eu scuze.

Domnul Ionel Marineci (din bancă):

Şi eu.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă rog, poftiţi, domnule profesor.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt lucruri deranjante, dar sunt realităţi care reflectă o stare de fapt mai mult decât îngrijorătoare, şi fac această declaraţie într-un moment în care poate se mai poate rezolva ceva.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.