Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin. Nu este în sală.

Domnul deputat Gvozdenovici Slavomir. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comunitatea internaţională a demarat zilele acestea procesul soluţionării crizei din provincia sârbă Kosovo şi Metohia. În faţa organizaţiilor şi organismelor internaţionale se află un examen greu: pe de o parte, este legislaţia internaţională şi regulile politice şi diplomatice, care nu acceptă schimbarea graniţelor; pe de altă parte, este separatismul albanez, sprijinit ani buni de organizaţia teroristă UCK.

De aceea, nici o ţară vecină Serbiei şi Muntenegrului nu a rămas şi nu poate fi indiferentă de modul cum se va soluţiona această problemă dureroasă, nu numai a Serbiei şi Muntenegrului, ci şi a Europei şi a întregii comunităţi internaţionale, ca să nu se creeze în regiunea Balcanilor şi în Europa un precedent periculos.

Minoritatea albaneză din Serbia şi Muntenegru, care este majoritară în Kosovo şi Metohia, nu este la prima încercare de a separa această seculară provincie sârbă, leagănul civilizaţiei culturii şi statalităţii sârbe, de statul sârb. În sec. XIX, Liga albaneză din Prizden a iniţiat aceste acte separatiste, în condiţiile acelor vremuri. În toate războaiele balcanice, separatiştii albanezi au continuat această politică, de asemenea, în primul război mondial, necceptând niciodată unirea Provinciei Kosovo şi Metohia cu Serbia.

Între cele două războaie mondiale, sârbii au fost majoritari în Kosovo şi Metohia, ca, după cel de al doilea război mondial, în care populaţia albaneză a fost în majoritatea covârşitoare de partea lui Hitler şi Mussolini, structura etnică a populaţiei din Kosovo şi Metohia, în întregul ei, să fie schimbată radical. Anume, printr-un decret prezidenţial diabolic al lui Tito, celor 250 de mii de sârbi refugiaţi în timpul celui de al doilea război mondial le-a fost interzisă întoarcerea la vetrele şi averile lor, Tito, prin politica sa, acceptând ca 250 de mii de albanezi, veniţi din Albania, să rămână în casele şi pe averile sârbilor refugiaţi, unde s-au aşezat abuziv în timpul celui de al doilea război mondial. În felul acesta, structura etnică a populaţiei în Kosovo şi Metohia s-a schimbat radical.

Separatiştii albanezi nu s-au oprit aici. Prin politica de discriminare şi teroare, decenii în şir, au influenţat plecările şi acelor puţini sârbi din Kosovo şi Metohia.

Prin anul 1974, când Tito era în cea mai mare putere politică, 300 de mii de albanezi au demonstrat în Pristina împotriva Iugoslaviei de atunci. Şi lucrurile s-au repetat până în zilele noastre, cu toate ezitările şi greşelile lui Miloşovici şi ale politicienilor din jurul său.

În Kosovo şi Metohia a fost şi este vorba de un separatism şi un terorism, împotriva cărora, peste tot în lume, şi ONU şi toate celelalte organizaţii internaţionale luptă fără compromisuri. De aceea, surprind două unităţi de măsură, şi la Tribunalul de la Haga şi a comunităţii internaţionale: una pentru sârbi, alta pentru albanezi. O astfel de politică poate destabiliza nu numai societatea în Serbia şi Muntenegru, unde neîncrederea sârbilor în aceste instituţii creşte, dar şi în întreaga zonă.

De aceea, poziţia Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, este una care dă posibilităţi de discuţii şi de căutări de soluţii şi, în bună parte, cred că trebuie să fie luată în consideraţie de comunitatea internaţională, mai ales zilele acestea.

În încheiere, evoc în faţa dumneavoastră şi un argument istoric, consemnat şi de UNESCO. Niciunde pe planetă nu vom întâlni densitatea mănăstirilor, în marea majoritate ctitorite în Evul Mediu timpuriu, mai mare decât în Provincia Kosovo şi Metohia.

Înşirând aceste argumente în faţa dumneavoastră şi a ţării, sârbii din România, cetăţeni loiali, speră că Ministerul de Externe, diplomaţia şi politicienii români le vor evalua şi le vor lua în considerare.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.