Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Dumitru Ioan Puchianu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Am intitulat declaraţia mea de astăzi "Incompetenţa şi neputinţa unor miniştri, transformate într-un succes al guvernării".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De luni de zile eu şi alţi colegi parlamentari am încercat ca de la această tribună să atragem atenţia Guvernului asupra stării reale de lucru care există în regiunile ţării pe care le reprezentăm. Fiecare am adus semnale clare asupra nemulţumirii populaţiei privind felul cum sunt percepute şi aplicate măsurile Guvernului, precum şi faptul că alegătorii se declară tot mai nemulţumiţi de promisiunile electorale care nu îşi găsesc finalitatea economică şi socială sperată.

În fond, nimic nu ar trebui să ne mai mire atâta timp cât însuşi primul-ministru al României a venit la această tribună şi a încercat să ne convingă despre progresele Guvernului, şi asta la o zi după ce Uniunea Europeană ne comunicase punctul său de vedere privitor la aderarea de la 1 ianuarie 2007. Doar atitudinea de maximă bunăvoinţă a politicienilor europeni a făcut ca raportul să nu sune categoric negativ, ci să aducă doar cu o dojană făcută unui copil care nu şi-a făcut temele la şcoală, dar, printre rânduri, esenţa documentului era aceeaşi: mai avem cale lungă până la o integrare în Europa! Şi de ce să nu o recunoaştem că aşa şi este!

Cu o reformă în domeniul sănătăţii care a bulversat şi mai mult structura fragilă a lanţului pacient-medic-farmacie, cu invariabile cozi la farmacii pentru a găsi medicamentele înainte ca plafonul să fie epuizat, cu banii care trebuie plătiţi în spitale, de la portar la medic, cum pot oare, toate acestea, să convingă un bolnav că sistemul sanitar funcţionează bine şi că el plăteşte îndreptăţit taxe lunare pentru îngrijirea sa, mai ales că acesta este modelul european.

Cum poate cetăţeanul de rând să înţeleagă felul în care sunt cheltuiţi anual banii alocaţi de la buget pentru infrastructură când drumurile carată ca după război? Cum poate să creadă în transparenţa unei licitaţii publice când după şase luni aceleaşi şosele reparate arată la fel ca înainte şi din nou se cheltuiesc bani publici pentru reparaţii?

Dar cel care îşi vede agoniseala de o viaţă luată de ape pentru că banii alocaţi la consolidarea digurilor sau pentru canale menite să deverseze apele au fost cheltuiţi pe alte lucrări fără importanţă? Am moştenit o agricultură arhaică şi fărâmiţată în mici loturi ceea ce a redus aproape la zero rentabilitatea. Ministerul
Agriculturii a promis, la insistenţele Uniunii Europene, că, prin programe specifice, să modernizeze şi să sprijine dezvoltarea agriculturii. Totul a rămas pe hârtie, mai mult chiar, o parte importantă din fondurile oferite de Uniunea Europeană în acest scop, s-au pierdut şi continuă să se piardă din lipsă de proiecte viabile. Să nu uităm nici modul în care Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a gestionat problema apariţiei şi extinderii gripei aviare în România.

Nici în domeniul industrial politica Guvernului nu dă roadele promise şi mult aşteptate. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, organismul guvernamental înfiinţat în scopul declarat de a valorifica cât mai bine şi în folosul naţional, întreprinderile şi societăţile unde statul avea o participare majoritară, s-a dovedit unul dintre cei mai proşti gestionari. AVAS-ul a reuşit performanţa ca în cei 14 ani de existenţă să aducă la bugetul statului, din valorificarea fostelor întreprinderi socialiste, suma de 4,5 miliarde de euro. Asta în comparaţie cu valoarea obţinută, de curând, din tranzacţia dintre doi operatori de telefonie mobilă: Connex a fost achiziţionat de Vodafone pentru 3,8 miliarde euro. Deci, datorită profesionalismului cu care guvernele post-decembriste au tratat problema activelor statului, toată avuţia naţională a României înainte de 1989 s-a vândut cu puţin mai mult decât o companie de telefonie mobilă în anul 2006.

Să nu mai vorbim de birocraţie, de zecile de instituţii fără nici o utilitate, de numărul de taxe şi impozite, de ordonanţele, hotărârile şi ordinele emise de Guvern, făcute mai mult să încurce decât să reglementeze un sector sau altul. Sunt adevăruri pe care le vedem şi trăim cu toţii.

Dar primul-ministru are cinismul să ceară populaţiei să aclame măsurile sale şi, în numele unui fals patriotism, să se declare de acord cu politica sa numai pentru ca imaginea României să rămână intactă în lume. În orice ţară civilizată cu care România are pretenţia să se compare, o astfel de politică ar fi dus la demisia Guvernului sau cel puţin la remanierea profundă a acestuia, în scopul schimbării strategiei economico-sociale şi accelerării reformelor.

Dar la noi, în numele unei false pretenţii de stabilitate, o stabilitate în mizerie, se preferă continuarea unui exerciţiu guvernamental lamentabil, numai pentru că orgoliile personale sunt mai presus de binele celor mulţi. Şi cel mai jenant este felul absolut senin în care Guvernul minte şi susţine că acesta este drumul corect de urmat, în timp ce milioane de cetăţeni ai acestei ţări simt direct pe pielea lor exact contrariul.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.