|
Domnul Andrian-Sirojea Mihei: Declaraţie politică: «ani - transparenţa "opacă" la bani» Deşi s-au scris şi s-au spus multe pe tema ANI, aş dori, stimaţi colegi, să fac câteva comentarii despre modul "românesc" de a trata această problemă şi despre impresia pe care legea propusă iniţial, dezbaterile, comentariile şi amendamentele făcute acesteia şi, în final, forma adoptată, au dat-o populaţiei României. Această lege constituie unul dintre obiectivele asumate de România înainte de aderarea la Uniunea Europeană, iar proiectul de lege, aşa cum a fost înaintat de Ministerul Justiţiei către Parlament, a fost agreat de oficialii de la Bruxelles. Legea, în formatul în care a fost votată este, în fapt, o altă poveste. Este ca şi când s-au pornit discuţiile pe "Crimă şi pedeapsă" al lui Dostoievski şi s-a votat pe "Idiotul". Modificările făcute, ilustrate încă de la amendamentul articolului 1, unde "controlul averilor, verificarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor pentru persoanele care exercită demnităţile publice şi funcţiile prevăzute în lege" este modificat în "controlul declaraţiilor de avere dobândită în perioada exercitării mandatelor sau a îndeplinirii funcţiilor respective şi a declaraţiilor de interese", cu motivaţia "pentru rigoarea şi claritatea textului", dovedesc spiritul în care au fost concepute amendamentele. Nu spun că legea, în forma în care a fost propusă era perfectă, însă modificările aduse au diluat-o, transformând-o într-o glumă, pe care alegătorii o percep ca pe o bătaie de joc. Modificarea din articolul 6, devenit acum 5, referitoare la accesul inspectorilor ANI la "informaţiile, înscrisurile sau documentele cu caracter financiar, fiscal, bancar, personal,confidenţiale ori clasificate", în "acces la aceste informaţiile cu caracter financiar, fiscal, bancar "virgula" publice", mai taie o bucată din puterea "Anuţei" de a cerceta cu adevărat ceva. În plus, la articolul 6, alineatul (2) exista o prevedere prin care "Accesul la informaţiile cu caracter bancar se realizează prin intermediul Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor", prevedere care a fost eliminată cu motivaţia "Art.6 a fost reformulat şi cuprinde textul alin.2". Totuşi, nici fostul articol 6, nici articolul renumerotat 6 nu mai conţin această prevedere, iar pentru modificarea accesului la informaţiile cu caracter confidenţial ori clasificat în acces la informaţiile cu caracter public nu s-a catadicsit a se oferi un argument. Până la urmă, discutăm despre această lege datorită necesităţii de a elabora un sistem unitar şi eficient de control asupra averilor şi conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor demnitarilor, atât pentru a adresa una dintre recomandările Grupului de state împotriva corupţiei din cadrul Consiliului Europei şi pentru a transpune în fapt angajamentul faţă de Uniunea Europeană ca, în mod deosebit, să se adopte măsuri pentru a face posibilă verificarea depunerii declaraţiilor de avere şi de a revizui regimul de sancţiuni astfel încât să se asigure efectul lor descurajator, prin desemnarea unui organism cu atribuţii în domeniile sus menţionate şi evaluarea anuală a activităţii acestuia. Având în vedere aceste considerente, cea mai amuzantă motivaţie pentru amendamentele făcute proiectului iniţial - şi în special mă refer la eliminarea unei serii lungi de articole din capitolele "Verificarea averilor", "Verificarea conflictelor de interese" şi "Controlul incompatibilităţilor" - a fost că "Prevederile acestei secţiuni nu sunt necesare, întrucât prin modificările aduse la proiectul de lege, Agenţia nu are atribuţii în domeniul vizat". Păi atunci, domnilor, vă întreb, de ce s-a mai făcut atâta tevatură? Ca să se ajungă la o lege care doar face referiri la alte legi şi înfiinţează o agenţie care să verifice concordanţa dintre declaraţiile de avere şi hârtiile pe care le aduce mură în gură cel care face reclamaţie? Sau pentru a mai adăuga câteva categorii de personal care trebuie să întocmească declaraţii de avere şi de interese? Era suficient pentru acest lucru să fie completată sau modificată legea 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere, precum şi legea transparenţei, iar în această lege, să îi zicem, să fie precizate doar structura şi procedura de lucru a Agenţiei. Însă pentru "rigoarea textului şi corelarea cu modificările aduse articolului 1", din "controlul averilor, verificarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege", ANI a ajuns să aibă ca atribuţii "controlul depunerii la termen a declaraţiilor de avere, declaraţiilor de interese şi al incompatibilităţilor de către persoanele prevăzute de lege". Există şi o scăpare în articolul 46, punctul g), unde printre atribuţiile preşedintelui agenţiei există şi aceea că "aprobă strategia Agenţiei privind activitatea de control a averilor şi de verificare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor." Care agenţie? Mă miră cum sintagma de "control al averilor" a scăpat privirilor celor care preferă "verificarea depunerii la timp a declaraţiilor de avere". De asemenea, este prevăzută publicarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese, pe pagina de Internet a instituţiei de care aparţine demnitarul, dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 zile de la primire. Şi păstrarea acestora pe pagina de Internet cel puţin 5 ani de la publicare, după care se arhivează potrivit legii, însă nu este precizat cât timp sunt acestea afişate la avizier. Vor trebui amenajate camere avizier O altă scăpare notabilă, care pune în culpă mai toţi demnitarii, este formularea de la articolul 4, punctul 4, care ţine să precizeze eliptic ce înseamnă "diferenţa vădită" menţionată la punctul 2 astfel: "Prin diferenţă vădită, în sensul prezentei legi, se înţelege o diferenţă mai mare de 10 000 euro între averea existentă şi veniturile realizate." Într-un mandat? Într-o viaţă întreagă? Astfel, ANI a fost scoasă în lume dezavuată şi golită de conţinut, pentru a arăta încă o dată opiniei publice faţa hâdă a lăcomiei şi părtinirii. Fac un apel către colegii senatori să facă în aşa fel încât această lege să fie redefinită pentru a servi scopului pentru care este, în fapt, necesară şi pentru a constitui în faţa Europei o dovadă de asumare concretă a angajamentelor luate. Vă mulţumesc.
|