Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., dau cuvântul domnului deputat Mihai Dumitriu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Educaţia preşcolarilor şi descentralizarea".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În timp ce viaţa politică îşi consumă clipele în războaiele dezolante dintre palate, dintre partenerii celebri ai Alianţei "D.A. - Dezastru şi Anarhie - P.D. şi P.N.L." impusă la guvernare de preşedintele "Alesul lui Dumnezeu", Traian Băsescu, în pofida intrării în Uniunea Europeană, în vreme ce fondurile europene sunt în stadiu de "fata morgana", iar economia ar intra în colaps fără cele două milioane de muncitori români din străinătate, ar fi tonifiant dacă măcar în domeniul educaţiei s-ar înregistra tendinţe novatoare.

În primul rând, trebuie accelerată descentralizarea în învăţământ, începută de P.S.D. în anul şcolar 2003 - 2004, care este în faza de experiment de câţiva ani şcolari, astfel încât resursele materiale, financiare şi umane să se realizeze la nivelul fiecărei şcoli, fiecărei comunităţi locale, şi care va permite consolidarea capacităţilor instituţionale la nivel local pentru formularea de micropolitici şi programe de dezvoltare.

În al doilea rând, de urgenţă trebuie depolitizat învăţământul, punct din "programul portocaliu" de guvernare al Alianţei "D.A." - P.N.L. - P.D., care din păcate s-a transformat, cu intenţie vădită, într-o politizare cu performanţe maxime, de la cea mai înaltă funcţie până la femeia de serviciu şi portar.

Demagogia Partidului Democrat este dezgustătoare când afirmă că este în opoziţie, deoarece în teritoriu numai în învăţământ sunt peste 3.000 de persoane activişti de frunte ai P.D.-ului şi ocupă funcţii de la rectori, decani, şefi de catedră, inspectori şcolari generali, inspectori şcolari generali adjuncţi, inspectori şcolari, directori de casă a corpului didactic, directori de şcoli, mai nou consilieri locali în Consiliul de Administraţie, şi care folosesc şcoala, instituţie publică finanţată din bani publici, prin manipularea preşcolarilor, elevilor, studenţilor şi cadrelor didactice, ca tribună de presiune şi propagandă politică.

În al treilea rând, asigurarea condiţiilor materiale trebuie accelerată în mod deosebit pentru şcolile din mediul rural, care să permită desfăşurarea unui învăţământ cât de cât normal.

Am în vedere aici câteva aspecte.

1. Punerea în posesie a şcolilor cu toate suprafeţele de teren avute în proprietate sau împroprietărirea cu suprafeţe conferite de legile actuale, suprafeţe care au fost dijmuite drastic de majoritatea autorităţilor locale: primari, viceprimari, consilieri locali, membri ai comisiilor de fond funciar.

Se pune întrebarea: "Pentru unităţile de învăţământ nu se aplică Legea nr.247/2006 de retrocedare a proprietăţilor pe care le-au avut?"

2. Întabularea de urgenţă a terenurilor agricole a suprafeţelor din jurul localurilor de şcoală (curţi, grădini), a clădirilor şcolilor, acordând fonduri şi solicitând consiliilor locale executarea lucrării.

3. Acordarea şi alocarea de fonduri pentru construirea gardurilor ce împrejmuiesc instituţiile şcolare, îndeosebi în mediul rural, unde o bună parte din localurile şcolare au un aspect dezolant, "de toloacă", localuri "fără stăpân".

Construirea gardurilor şi buna gospodărire a şcolii din cele mai mici localităţi din rural ar fi un exemplu de bună practică, ar impune respect, implicit, ar duce la creşterea prestigiului şcolii pe plan local şi în general.

În al patrulea rând, aplicarea de urgenţă a descentralizării, doar componenta referitoare la finanţarea per elev, în mod deosebit pentru preşcolari, care ar rezolva penuria de locuri în grădiniţe. Din experimentele descentralizării financiare, s-a configurat ce sumă de bani cheltuie statul român pentru şcolarizarea unui copil de 3-6/7 ani, adică a unui preşcolar, şi care, printr-o decizie a Guvernului Tăriceanu, ar putea fi alocată preşcolarului, ca să-l "însoţească" pe preşcolar. Suma ar asigura o educaţie de bază, ce ar putea fi oferită atât grădiniţelor de stat, cât şi grădiniţelor particulare. Dacă suma alocată ar "urma" preşcolarul, atunci foarte mulţi părinţi, chiar cu situaţii financiare modeste, şi-ar înscrie copilul la o grădiniţă particulară, pentru că suma ar acoperi o parte din cheltuielile pentru educaţia oferită, părintele contribuind numai cu o parte din suma solicitată de grădiniţă.

Nu e greu, trebuie curaj, pentru că fiecare preşcolar are dreptul prin Constituţie la educaţie, care trebuie asigurată gratuit. De asemenea, sunt convins că cei care gestionează grădiniţele particulare ar găsi spaţiile necesare pentru a asigura condiţiile necesare unui învăţământ de calitate.

Domnule ministru, vă îndemn să aveţi curaj în aplicarea descentralizării financiare, sunteţi tânăr, iar unele nereuşite, dacă vor exista, se iartă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.