Parliamentary debates

Doamna Lucia-Ana Varga:

"De la Ţinuturi la NUTS (Nomenclatura Unităţilor Teritoriale pentru Statistică)"

Săptămâna trecută a fost adoptată tacit de către Senat Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România, iniţiată de parlamentari UDMR.

Împărţirea teritorială a României nu trebuie să fie un subiect peste care să trecem cu uşurinţă. Nu putem lăsa pe seama procedurii parlamentare de aprobare tacită un subiect atât de delicat şi de care se leagă în mod direct şi pe o perioadă îndelungată de timp dezvoltarea României. Asta cu atât mai mult cu cât România are o lungă istorie şi o experienţă nu întotdeauna fericită în ceea ce priveşte organizarea administrativ-teritorială.

De la cnezatele şi voievodatele prestatale, la ţinuturile lui Cuza şi ulterior la judeţe, de la jude şi pârcălab la prefect, România pare să nu fi reuşit încă să găsească acea formulă care să răspundă nevoilor cetăţenilor de bună guvernare.

Chiar şi încercarea de a ne plia pe Nomenclatura Unităţilor Teritoriale pentru Statistică, impusă de Comisia Europeană pentru încadrarea uniformă a autorităţilor administrativ-teritoriale ale statelor membre pe grade administrative specifice, a fost un semieşec, în urma căruia ne-am ales cu cele opt regiuni de dezvoltare.

Şi spun că a fost un semieşec deoarece cele 8 regiuni de dezvoltare din România nu au statut de unităţi administrativ-teritoriale, neavând personalitate juridică, neavând autorităţi publice deliberative şi executive alese prin vot - şi deci fiind lipsite de dreptul şi capacitatea efectivă de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le cuprind, treburile publice pentru organizarea, funcţionarea, competenţele, atribuţiile şi gestionarea resurselor publice de la nivel regional care să se bazeze pe principiile autonomiei, legalităţii, responsabilităţii, cooperării şi solidarităţii în rezolvarea problemelor întregii regiuni. De altfel, nici propunerea legislativă anterior menţionată nu rezolvă aceasta problemă, ci doar trasează, superficial şi fără criterii temeinice, alte regiuni.

Nu avem răspunsuri la întrebări concrete: câte niveluri de decizie locală sunt necesare; care sunt criteriile reale de exercitare a capacităţii de a administra o unitate administrativ-teritorială în folosul comunităţii locale şi fără risipirea banului public (aşa cum se întâmplă acum prin crearea unor organisme regionale lipsite de putere); cum se asigură reprezentarea intereselor comunităţilor locale; şi cum se asigură coerenţa dintre administraţia publică locală şi cea centrală.

Aprobarea tacită a acestei propuneri legislative nu oferă răspunsuri şi soluţii la o problemă reală a României şi consider că iniţiatorii ar trebui să o retragă din dezbaterea parlamentară.

Guvernului Boc trebuie să se implice şi să îşi asume politic un proiect de modernizare a organizării administrativ-teritoriale a României, nu însă prin asumarea răspunderii guvernamentale în faţa Parlamentului, aşa cum a mai făcut-o şi în cazul altor legi cel puţin la fel de importante, ci printr-o importantă dezbatere publică şi politică a acestui proiect.

Sunt necesare discuţii legate de modernizarea organizării administrativ-teritoriale a României, însă nu pe genunchi, nu în trecere, nu prin aprobare tacită, ci numai după ce vom fi raspuns la întrebarile puse mai-sus.