Parliamentary debates

Domnul Nuţu Fonta:

"S.O.S. viitorul şcolii româneşti!"

Multiplele reforme aplicate după 1989 în învăţământul românesc au avut un efect nescontat dar sigur - punerea educaţiei naţionale "pe butuci". O serie de şcoli s-au închis una câte una, cele care mai sunt nu au autorizaţie sanitară de funcţionare, bibliotecile lipsesc, clasa a IX-a ba e, ba nu e la liceu, absenteismul elevilor ne clasează pe primul loc în Europa, iar de aici până la creşterea îngrijorătoare a abandonului şi analfabetismului tinerei generaţii nu a mai fost decât un pas. Criza din ultimii ani a accentuat şi mai mult starea precară a educaţiei, o mulţime de familii, mai ales cele fără posibilităţi materiale şi din zonele rurale, preferând să-şi ţină copiii acasă, la munca din gospodărie, decât să-i trimită la şcoală, pentru simplul fapt că nu au bani să le plătească drumul către şcolile din alte localităţi sau să le cumpere manuale, deşi acestea sunt gratuite, conform legii.

Situaţia dezastruoasă a învăţământului autohton are un efect devastator pentru viitorul tinerei generaţii, implicit pentru schimbul de mâine al românilor. Şcoala românească a devenit în ultimii ani un exportator masiv de "creiere", nu numai elevii super-inteligenţi, ci şi cei cu aptitudini medii dorindu-şi să îşi continue cariera universitară în alte ţări. Ba, mai mult, tot mai mulţi tineri aleg să facă chiar cursurile liceale în străinătate, perspectivele ulterioare din Europa fiind mult mai atractive decât cele de la noi, cel puţin prin prisma uşurinţei în găsirea unui loc de muncă, evident mai sigur şi mai bine plătit ca în România.

La această stare de fapt s-a ajuns, în opinia mea, şi din cauza stagnării sistemului educaţional, într-o letargie metodologică neconstructivă. Mă refer îndeosebi la conţinutul programelor şcolare şi al sistemului de evaluare a elevilor, invers proporţional cu actualele cerinţe şi realităţi de pe piaţa muncii. O serie de specialişti din învăţământ consideră astfel că programele şcolare trebuie regândite, reformate din temelii. Actualele programe şcolare pun accentul pe latura informativă a elevilor, şi mai puţin pe cea formativă, iar prin evaluarea elevilor se urmăreşte preponderent ceea ce au reţinut aceştia, şi nu capacitatea lor de a aplica practic cunoştinţele acumulate. Practic, şcoala românească scoate "roboţi" pe bandă rulantă, evident, foarte bine pregătiţi comparativ cu omologii lor din ţările europene, unde elevii sunt puşi să şi gândească, nu numai să memoreze.

Educaţia naţională a avut miniştri care au încercat, fiecare în stilul său, să îşi pună "amprenta" pe funcţionarea sistemului. Rezultatele acestor acţiuni ministeriale sunt, din păcate, extrem de negative pentru generaţiile viitoare, respectiv pentru tinerii care ne vor mai rămâne în ţară. Învăţământul are nevoie de fonduri suplimentare pentru a oferi şanse egale tuturor copiilor şi pentru a putea limita efectele sărăciei prin condiţii mai bune de studiu, prin acordarea unor facilităţi care să compenseze inegalităţile şi să limiteze, în mod real, analfabetismul şi tendinţa de abandon şcolar. În caz contrar, cazurile de marginalizare socială vor creşte, precum şi numărul absolvenţilor care nu se vor putea integra pe piaţa muncii.

Alte cauze obiective ale decăderii învăţământului românesc sunt subfinanţarea cronică a învăţământului, dar şi salariile umilitoare ale dascălilor. Guvernanţii clamează de ani de zile că educaţia este o prioritate naţională, însă veniturile cadrelor didactice sunt ceva mai mari decât salariul minim pe economie, deşi unii dintre ei pregătesc campioni olimpici şi mondiali la diverse materii! Învăţământul a fost constant subfinanţat de toate guvernările din ultimii 23 de ani, iar "roadele" acestei politici iresponsabile le culegem acum. Deşi Legea educaţiei naţionale instituie caracterul de prioritate naţională al învăţământului şi prevede alocarea anuală a 6% din PIB, pentru anul 2013 s-a acordat doar 2,5%, fapt ce nu are cum să contribuie la saltul calitativ mult aşteptat. Din nefericire, perspectivele bugetare nu sunt diferite nici pentru anul viitor, astfel încât doar bunul Dumnezeu va mai salva şcoala românească de la un sfârşit nedemn...