Parliamentary debates

Domnul Gabriel Andronache:

"Să nu ne mai despărţim niciodată!"

În aceste zile, în care poporul român are nevoie, mai mult ca oricând, de unitate, de linişte şi de viziune strategică pentru a se dezvolta armonios, Istoria nu ne dă voie să uităm, să nu rememorăm adevăratele momente de mărire ale României.

Această sfântă zi a poporului român, 1 Decembrie 1918, reprezintă o încununare a idealurilor de veacuri ale trăitorilor de pe meleagurile ţărilor noastre. Parcă toate luptele, toate sacrificiile, toate victoriile, dragostea de ţară s-au concentrat într-o singură zi: 1 Decembrie 1918.

Condiţiile sociopolitice au constituit terenul fertil pentru finalizarea întregirii teritoriului patriei noastre. Au fost oameni de seamă din conducerea ţării care au conştientizat faptul că atunci, şi numai atunci, era momentul desăvârşirii operei de veacuri: unirea. Atunci au fost conducători ai partidelor istorice, oameni de cultură şi ierarhi religioşi care au pus mai presus de interesele personale pe cele naţionale. Acestor lideri li s-au alăturat, fără a fi obligaţi, români din toate regiunile ţării: basarabeni, bucovineni, bănăţeni, olteni, dobrogeni sau moldoveni. Toţi au rostit într-un singur glas că vor UNIREA.

Considerăm că Ziua de 1 Decembrie 1918 însumează corolarul luptei românilor transilvăneni pentru unitate naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se în continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15/28 noiembrie 1918). De fapt, Marea Unire de la Alba Iulia - o ultimă şi importantă etapă a întregirii României.

Parafrazându-l pe marele nostru istoric Florin Constantiniu, Unirea nu a fost consecinţa participării României la prima conflagraţie mondială, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este statul naţional. "O necesitate istorică - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional", spunea academicianul Florin Constantiniu.

PNL se simte dator să se încline cu smerenie în faţa memoriei celor care şi-au dat viaţa în toate confruntările militare, pentru ca România să se înscrie în coordonatele statului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Cu ajutorul istoricilor de la Muzeul de Istorie a Braşovului prezint câteva date legate de acest eveniment de importanţă naţională, dar cu rezonanţe la nivelul urbei noastre. Se cuvine, astfel, să menţionăm câteva personalităţi braşovene prezente la Marea Adunare de la Alba Iulia, şi anume membrii Marelui Sfat Naţional Român, aleşi în Adunarea de la Alba lulia, la 1 decembrie 1918, din partea Braşovului: dr. Vasile Saftu, protopop, Braşov, dr. Tiberiu Brediceanu, director de bancă, Braşov, Petru Popoviciu, proprietar, Braşov, Pompiliu Dan, înv., director, Zărneşti, Axente Baciu, profesor, Braşov, dr. Voicu Niţescu, avocat, Braşov, dr. Iosif Blaga, director gimnaziu, Braşov, Mihaiu Popoviciu, proprietar, Braşov, Nicolae Borzea, protopop, Făgăraş, dr. Nicolae Şerban, avocat, Făgăraş, dr. Ariton Pralea, avocat, Şercaia, dr. Octavian Vasu, avocat, Făgăraş, Victor Brătfălean, tipograf, Braşov, George Grădinar, tâmplar, Braşov.

Dar pentru a înţelege timpurile de atunci, e nevoie să prezentăm, pe scurt, succesiunea de date, legate de acest proces istoric.

În Basarabia, la data de 2/15 decembrie 1917, s-a întrunit Sfatul Ţării care a proclamat Republica Democratică Moldovenească. Noul stat va deveni independent la 24 ianuarie/6 februarie 1918, pentru ca la data de 27 martie/9 aprilie să se hotărască unirea Basarabiei cu România.

La 15/28 noiembrie 1918, în Cernăuţi, Congresul General al Bucovinei "în numele suveranităţii naţionale hotărăşte Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei cu Regatul României".

Ziua de 2 noiembrie 1918 a marcat începerea activităţii Consiliului Naţional Român Central ca guvern provizoriu al Transilvaniei. Acest for a pregătit convocarea Marii Adunări Naţionale, pentru desfăşurarea acesteia alegându-se Alba Iulia - oraş simbol în istoria românilor. Manifestările urmau să aibă loc pe Platoul Romanilor, unde puteau să defileze toţi cei peste 100.000 de români prezenţi la Alba Iulia.

În acest context, în 12/25 noiembrie 1918, o delegaţie a braşovenilor, condusă de prof. Aurel Ciortea, primea autorizaţia de "a lua parte cu vot decisiv la marea adunare naţională română, convocată prin Consiliul Central Naţional Român [...] şi la alte mari adunări naţionale române [...] şi a contribui cu votul său la deciderea asupra sorţii viitoare a neamului românesc din Transilvania, Ungaria şi Banatul Timişan".

De remarcat faptul că printre participanţii de la Marea Unire de la Alba Iulia s-au aflat şi Junii braşoveni. Aceştia, prin tradiţie şi obiceiuri, au continuat, până în zilele noastre, să ducă ştafeta luptei pentru independenţă, credinţă şi unitate.

Ca recunoaştere a rolului major al actului Unirii, menţionăm faptul că, după dispariţia "Gazetei Transilvaniei", la Braşov va apărea "Glasul Ardealului", organul de presă al Sfatului Naţional Român din Ţara Bârsei. Această publicaţie a punctat principalul eveniment: învierea neamului românesc, şi anume "proclamarea Unirei cu România".

În zilele care au urmat unirii, în Braşov a fost întâmpinată Armata română, ca o armată a fraţilor, o armată cu adevărat eliberatoare.

De menţionat un fapt demn de remarcat: la 1/14 decembrie 1918, o delegaţie transilvăneană a dus actul Unirii în Bucureşti, pentru a fi predat Regelui Ferdinand. Cu această ocazie, Ion I. C. Brătianu arată în discursul său: "De o mie de ani vă aşteptăm şi aţi venit ca să nu ne mai despărţim niciodată".

Liberalul Ion I.C. Brătianu a fost unul dintre puţinii oameni politici români care a avut viziunea Marii Uniri, care trebuia făcută fără condiţionalităţi din partea celorlalte puteri politice ale Europei. Liberalul Ion I.C. Brătianu a fost omul politic care nu a gândit politica pentru familia sa, ci pentru ţara sa.

Ca braşovean, trebuie să menţionez un fapt extrem de interesant: la 1 decembrie 1920, braşovenii, prin glasul primarului lor, dr. Karl Schnell, au dat drept cadou castelul Bran familiei regale române, care l-a stăpânit timp de douăzeci şi şapte de ani.

România Mică devenea România Mare prin rolul nemijlocit al monarhiei. După aproape 3 ani de la unire, la 15 octombrie 1922, Ferdinand şi Maria au fost încoronaţi oficial, la Alba Iulia, ca regi ai României Mari. Prin această ceremonie se încununa marele vis: unirea tuturor românilor sub un singur sceptru, sub o singură coroană. Visul nu a durat mult, doar până în vara neagră a anului 1940.

Unirea a însemnat pentru românii din Transilvania să ai patria în inima ta. Atunci, într-un context european, a fost vremea formării statelor naţionale. O zi naţională este aleasă în funcţie de importanţa pentru poporul respectiv. Unirea s-a făcut pe baza imensului sacrificiu.

Toţi membrii PNL, cu tot sufletul, sunt alături de marea sărbătoare a României, urând tuturor românilor puterea de a sta uniţi şi dragoste curată de ţară. Totodată, considerăm că nu trebuie să ne aducem aminte de Unire doar la ceas aniversar, ci tot timpul: România trebuie să fie unită mereu, în gând şi faptă, şi în vreme bună, dar şi în vreme de criză !