Parliamentary debates

Domnul Marian Enache:

"Referendumul- o armă cu două tăişuri"

Sfâşierea de câinii fără stăpân a unui copil de patru ani într-o capitală a unei ţări membre a Uniunii Europene a zguduit nu numai societatea românească, ci şi comunitatea internaţională, ştirea fiind preluată şi în numeroase publicaţii cunoscute din lume.

Pe fondul unor dezbateri interne extrem de polemice, în care s-au implicat şi cele mai înalte personalităţi politice ale României, primarul general al municipiului Bucureşti, în fapt, responsabilul legal al gestionării problemei câinilor abandonaţi pe străzile capitalei, a propus Consiliului general al municipiului Bucureşti organizarea unui referendum pe această problemă.

Organizarea unui referendum este reglementată în Constituţia României la art. 90: "Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.", precum şi de Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului stipulează la art. 2, că: "se poate organiza şi desfăşura şi referendum local asupra unor probleme de interes deosebit pentru unităţile administrativ-teritoriale."

Consiliului general al municipiului Bucureşti a aprobat organizarea referendumului pentru data de 6 octombrie 2013, întrebarea fiind: "Sunteţi de acord cu eutanasierea câinilor fără deţinător capturaţi pe domeniul public al municipiului Bucureşti şi neadoptaţi în termenul prevăzut de lege? Da sau nu?".

Pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului, cheltuielile vor fi suportate în totalitate din bugetul municipalităţii din 2013, acesta fiind suplimentat cu şase milioane de lei pentru finanţarea cheltuielilor necesare pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Trecând peste problemele financiare şi de organizare rămâne, totuşi, întrebarea Qui prodest?

Dacă populaţia capitalei va vota contra unei măsuri radicale împotriva câinilor fără stăpân lucrurile vor rămâne aşa cum sunt?

Dar dacă bucureştenii, profund revoltaţi de moartea tragică a unui suflet nevinovat, vor vota pentru eutanasiere, cum vor fi priviţi locuitorii unei capitale europene de către lumea civilizată?

Deşi ar exista cadrul legal pentru ca primarul general să organizeze un referendum pe tema eutanasierii câinilor străzii, joaca de-a referendumul trebuie curmată din faşă de către Parlamentul României.

De altfel, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr.1 din 11 ianuarie 2012 că: "Eutanasierea este deci individuală, şi nu colectivă, iar comunităţile nu pot decide în niciun caz eutanasierea câinilor, mai ales dacă acestea vor fi tentate să opteze ab initio pentru această măsură. Se susţine că aplicarea măsurii eutanasierii nu poate depinde de puterea de decizie a comunităţilor locale, întrucât în România legea trebuie să se aplice în mod unitar, la nivel naţional."

Dacă acest referendum nu va fi stopat, ne-am putea trezi într-o zi şi cu ideea năstruşnică a vreunui edil de a organiza un "referendum pe tema eutanasierii copiilor străzii".

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 794 din 13 decembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 227/2002 şi completată şi modificată prin Legea nr. 391/2006, precum şi alte reglementări existente în domeniu (Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, Ordinul nr. 536/2009 pentru aprobarea Listei raselor de câini admise la vânătoare în România etc.) asigură cadrul legal pentru soluţionarea acestei probleme şi fără a se organiza un referendum.

Oricum, neputinţa aleşilor locali de a soluţiona problemele comunităţii, prin pasarea responsabilităţilor pe umerii alegătorilor, nu va funcţiona, fiind foarte probabil ca bucureştenii, cu un grad ridicat de conştiinţă civică, să nu se prezinte la referendum pentru a face jocul de imagine a municipalităţii Bucureşti.