Parliamentary debates

Domnul Călin Potor:

"Dictatura unui director de şcoală"

Situaţia în care se află învăţământul românesc rămâne una precară, în ciuda unor progrese făcute în ultima vreme. Paradoxal, majoritatea informaţiilor difuzate public despre sistemul educaţional românesc nu sunt optimiste, în ciuda eforturilor bugetare consistente destinate educaţiei. Din păcate, încă se constată la toate nivelurile învăţământului un fenomen generalizat de lipsă de disciplină, de rigoare, la care se adaugă distanţarea copiilor din ziua de astăzi de şcoală sau, mai exact, de principiile oferite de şcoală.

Dincolo de problemele inerente ale elevilor din generaţia actuală, radical diferiţi din punct de vedere comportamental şi al implicării faţă de cei din urmă cu 20 de ani, spre exemplu, avem, din nefericire, şi cazuri în care unele cadre didactice îşi depăşesc atribuţiile. Nu vreau să nominalizez, am făcut-o într-o scrisoare destinată ministrului educaţiei, doresc doar să atrag atenţia asupra unui caz de abuz petrecut în învăţământ. Este vorba de un director al unei şcoli gimnaziale, care, fără vreo bază legală, îngrădeşte şi împiedică pur şi simplu accesul la muncă şi la catedră unei aspirante la un post declarat vacant conform legii.

Acest gen de manifestări sfidătoare şi discreţionare trebuie să înceteze cât mai grabnic cu putinţă! Nu este normal ca un director de şcoală, pus politic sau nu în funcţie, să oprească ocuparea unui post doar pe criteriul că acela ar fi promis altcuiva. Nu poţi să ţii un post blocat ani de zile, pe motive absolut inexistente şi ilegale. Pe principiul conform căruia USL a câştigat alegerile, respectiv că va face dreptate până la capăt românilor, astfel de întâmplări anormale petrecute în învăţământul românesc trebuie să înceteze. Cer public acest lucru, drept pentru care m-am adresat ministrului educaţiei, după ce am consultat specialiştii în domeniu. Aceştia au certificat faptul că incidentul la care fac referire constituie un abuz al directorului şcolii respective.

Consecinţele acestui caz sunt în măsură să îngrijoreze responsabilii bunei funcţionări a sistemului educaţional românesc. Acel director va pierde procesul pe care l-a intentat deja petentul, iar statul român va trebui să scoată alţi bani din buget pentru achitarea unor daune morale şi materiale. Nu în ultimul rând, ar fi de dorit să ne preocupe şi exemplul dat de acel aşa-zis director de şcoală elevilor. Cum să mai avem pretenţii la un învăţământ de calitate dacă un profesor bine pregătit şi cu toate gradele didactice nu este lăsat să profeseze pentru că aşa vrea cineva? Cum să ai pretenţii ca elevii să fie preocupaţi de învăţătură, când cei care sunt puşi să vegheze la ataşamentul copiilor faţă de actul educaţional oferă asemenea exemple dictatoriale?

Îmi exprim speranţa că ministrul educaţiei va răspunde apelului meu şi va lua măsurile care se impun pentru corectarea situaţiei şi pedepsirea celor vinovaţi.