Parliamentary debates

Doamna Cornelia Negruţ:

"Maramureşenii din Ucraina trebuie ajutaţi să iasă din izolare!"

În Maramureşul Istoric, în regiunea Transcarpatia, la nici doi paşi de frontiera de nord-vest a României, se află borna care atestă că Maramureşul este inima geografică a Europei, încă din anul 1887. În Maramureşul istoric, Societatea Geografilor din Austro-Ungaria a amplasat în anul amintit un obelisc care certifică zona ca fiind centrul Europei! O piatră de hotar, mai multe plăcuţe scrise în limba latină, rusă sau engleză, şi un obelisc nou ridicat de ucraineni certifică apartenenţa istorică a celor două ţări vecine la Europa, chiar dacă nu la partea ei considerată a fi fost cea mai civilizată. Turiştii vin totuşi aici în număr mare şi se fotografiază lângă obeliscul care marchează kilometrul zero european, deasupra căruia trece un pod de fier ruginit şi o cale ferată.

Pe graniţa de nord-vest a României, de-a lungul regiunii Transcarpatia, se întinde o salbă de sate şi comune româneşti cu specific maramureşean, cu totul deosebite. Un lanţ de perle româneşti la marginea României, la limita istoriei, ce adăposteşte peste 40.000 de suflete de maramureşeni lăsaţi în voia sorţii de strategiile politicilor externe ale MAE din ultimii ani. În ciuda unei bunăstări aparent afişate, moroşenii din Ucraina se plâng, pe bună dreptate, că sunt uitaţi şi neglijaţi fără motiv de către autorităţile din "patria mamă". Consider că autorităţile române au obligaţia de suflet şi de sânge să scoată din izolare această zonă istorică din imediata apropiere a judeţului Maramureş. Nu ar fi vorba de o investiţie de nerealizat pentru ca oamenii din comunităţile româneşti aflate acum pe teritoriul Ucrainei să poată fi reincluşi în viaţa şi tradiţia românească.

Am participat recent la o vizită a unei delegaţii a judeţului Maramureş în Ucraina, iar principale obiective propuse de partea română şi agreate de oficialităţile ucrainene sunt construcţia unui nou pod peste Tisa şi înfiinţarea unor birouri consulare în Sighetu Marmaţiei şi Slatina. Noul pod este absolut necesar pentru asigurarea traficul rutier de tonaj, în vederea dezvoltării schimburilor comerciale dintre cele două state şi a creşterii gradului de accesibilitate în zona tranfrontalieră. Proiectul îşi propune să realizeze o legătură rutieră între judeţul Maramureş şi Ucraina, în apropierea celei mai importante localităţi din nordul judeţului - Sighetu Marmaţiei. Obiectivul proiectului este creşterea gradului de accesibilitate în zona transfrontalieră, prin dezvoltarea şi managementul infrastructurii de graniţă din regiunea Maramureş-Zakarpatia-Ivano-Frankivsk.

În acest context, în cazul realizării acestui obiectiv important, s-ar impune şi deschiderea unui nou punct de trecere a frontierei. De menţionat este faptul că proiectele aferente construcţiei noului pod şi deschiderii punctului de trecere a frontierei au fost deja elaborate, ele îndeplinind toate obiectivele asumate de România din punctul de vedere al legislaţiei comunitare, dar şi din perspectiva criteriilor Schengen. Construcţia podului şi deschiderea punctului de trecere a frontierei de stat vor avea drept rezultat direct accesul judeţului Maramureş la culoarele pan-europene I, V şi VI, cu legături imediate spre partea de nord şi vest a continentului european. Mai mult, investiţia va putea fi integrată într-un proiect finanţat prin instrumentele Programului de Cooperare Transfrontalieră, în cadrul exerciţiului bugetar al Uniunii Europene 2014-2020. Autorităţile judeţene din Maramureş au solicitat Ministerului Afacerilor Externe, prin adresele nr. 10410/11.10.2012 şi nr.1410/29.11.2012, declanşarea unor demersuri concrete pentru deschiderea unui nou punct de trecere a frontierei româno-ucrainene la Sighetu Marmaţiei, dar răspunsul încă se lasă aşteptat...

Ultimele discuţii purtate cu reprezentanţii autorităţilor ucrainene s-au finalizat cu parafarea unui proiect de colaborare tranfrontalieră care prevede demersuri comune, atât pentru construcţia noului pod peste Tisa şi deschiderea noului punct de trecere a frontierei, cât şi derularea unor acţiuni comune pentru eficientizarea relaţiilor economice, sociale, cultural-umanitare şi turistice. De asemenea, s-a propus înfiinţarea unei echipe mixte de specialişti care să coordoneze acţiunile pentru implementarea obiectivelor propuse de cele două părţi în cadrul colaborării tranfrontaliere.

Consider că autorităţile statului român trebuie să se implice mult mai activ în reluarea legăturilor dintre românii din ţară şi cei din zonele istorice, rămaşi în izolare şi supuşi unor procese clare de integrare în ţările de adopţie. Aidoma românilor din Valea Timocului, maramureşenii din Ucraina au nevoie de noi, au nevoie de legături cu neamurile din România, au nevoie de iniţiative concrete care să-i ajute să nu-şi piardă originile, tradiţiile şi limba maternă. Cred că ideea României Mari nu trebuie abandonată definitiv, iar sprijinirea comunităţilor româneşti aflate dincolo de graniţele ţării reprezintă un semn de normalitate şi de respect, atât la adresa românilor din diaspora, cât şi pentru recunoaşterea trecutului, conservarea prezentului şi gândirea viitorului nostru comun în spaţiul european.