Parliamentary debates

Doamna Liliana Ciobanu:

"Apel la solidaritate: haideţi să donăm salariile noastre sinistraţilor, domnilor parlamentari şi miniştri!"

Ocupaţi până peste cap cu scandalul interminabil din USL, oamenii politici şi mass-media au uitat deja, parcă prea repede, drama oamenilor măturaţi deape din judeţele Galaţi şi Tulcea, de săptămâna trecută. În bunul lui stil teleguvernamental, premierul s-a ţinut ocupat în ultimele zile cu subiectul Roşia Montană şi cu conflictul cu deja fostul său prieten Crin Antonescu, abătând astfel atenţia opiniei publice de la sinistraţii care au rămas fără acoperişuri deasupra capului.

Eu încă mă gândesc cu groază la tot ce au pătimit locuitorii din comunele afectate de ploile diavoleşti şi viiturile din judeţul Galaţi. Probabil supărat pe nepăsarea conducătorilor şi pe bătaia de joc a guvernanţilor la adresa românilor, Dumnezeu ne-a arătat din nou că suntem trecători pe acest pământ. Dumnezeu ne-a reamintit că trebuie să fim mai buni, mai uniţi şi că nu trebuie să ne duşmănim tot timpul, aşa cum parcă o facem zilnic în ultima vreme...

Catastrofa din Galaţi ne-a demonstrat însă că oameni nevinovaţi mor din cauza nepăsării autorităţilor şi a lucrurilor prost făcute. Nouă oameni nu mai sunt pe acest pământ fără a avea nici cea mai mică vină. Pur şi simplu stăteau în casele lor, când torentele i-au luat pe sus şi i-au aruncat în lumea cea fără de întoarcere. Între aceştia, un suflet nevinovat, o fetiţă de doar opt ani, Nicoleta, nu a mai putut să înceapă luni şcoala care-i era atât de dragă...

Sunt convinsă că tragedia din satele gălăţene putea fi evitată dacă responsabilii de soarta oamenilor de acolo ar fi făcut lucrările de îndiguiri la timp, dacă am fi avut gata hărţile de risc mult promise şi de actualii guvernanţi, şi de foştii, dacă meteorologii ar fi prezis sinistrul din cer... Dacă, dacă, dacă... Din nefericire, nicio infinitate de "dacă" nu mai poate să-i aducă înapoi nici pe Nicoleta, nici pe ceilalţi gălăţeni decedaţi, nici pe Ionuţ, copilul sfâşiat de câinii bucureşteni.

Ce am primit în schimbul acestor suflete curmate din partea guvernanţilor? Lamentări, lacrimi prefăcute, vizite la faţa locului ale mai-marilor ţării, promisiuni, amăgiri, vorbe. Şi apoi, dă-i şi luptă în continuare cu Roşia Montană, cu Crin, cu Băsescu, şi cu toată lumea!

Nu vreau să pozez într-un fals bun samaritean. Îmi doresc însă să intrăm în normalitate şi să ne comportăm ca atare. Şi pentru că noi suntem, orice s-ar spune, mai bugetari decât alţi bugetari, propun oficial ca toate persoanele aleseşi numite politic din această ţară, respectivparlamentarii, miniştrii, secretarii de stat, primarii, preşedinţii consiliilor judeţene, şefi de instituţii şi autorităţi publice etc., să facă un gest de omenie şi să doneze salariul pe luna septembrie sinistraţilor, pentru a-i ajuta pe oamenii loviţi de furia apelor să-şi reconstruiască vieţile şi casele. Modalitatea ar fi simplă, respectiv statul să reţină pur şi simplu indemnizaţia pe luna în curs tuturor celor amintiţi, fără discriminare.

De câţiva ani încoace, românii aud,repetate în mod obsesiv, unele cuvinte, expresii şi propoziţii deja intrate în vocabularul uzual zilnic: sacrificii,criză, lipsa locurilor de muncă, lipsa fondurilor pentru sănătate, învăţământ, cultură, creşterea şomajului, restructurare, sărăcie, foame, nevoi etc. La polul opus, se vorbeşte despre politicieni ori bugetari cu averi considerabile, vacanţe de lux, maşini de sute de mii de euro, nepăsare, indolenţă, evaziune, trafic de influenţă, abuz în serviciu etc. Eu una îmi doresc ca măcar o singură dată clasa politică să fie alături de oameni, de popor, măcar în momentele cruciale, acum, când populaţia are nevoie de noi, nu doar odată la patru ani, când politicienii merg din cătun în cătun şi profită electoral şi în scop propriu de situaţia economică din ce în ce mai precară a oamenilor, cumpărându-le efectiv voturile.

Ar fi un gest de solidaritate, de normalitate, de exemplu că ne pasă, pentru că tot spun sinistraţii că politicienii nu fac şi nu au făcut nimic pentru ei...Poate reuşim astfel să facem un pas spre a schimba imaginea deplorabilă a oamenilor despre noi, despre clasa politică.