Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

"Famiglia bolnavă"

Drama personală a fiecăruia este ceva în primul rând intim. Orice boală sau problemă medicală ţine de confidenţialitate şi respect arătat bolnavului şi familiei acestuia. Respectul durerii familiei şi a persoanei bolnave este în primul rând o manifestare de umanitate, de înţelegere empatică a problemelor de sănătate cu care se confruntă cineva. Orice amestec în viaţa privată, familială a unei persoane bolnave este un act grosolan şi este greu de fixat o limită a bunului-simţ sau de justificat o imixtiune.

Cu toate acestea, atunci când este vorba de protecţia moralei publice, a respectării dreptului la informare a opiniei publice în situaţii ce se leagă de domeniul penalului, este mai mult decât necesară expunerea şi corectarea unor astfel de cazuri.

Am să vă dau câteva exemple: în anul 2012 inspectorii din teritoriu ai Ministerului Muncii au constatat existenţa în judeţul Iaşi a 913 persoane cu handicap auditiv, vizual şi psihic care posedau şi permis de conducere. Serviciul Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Dâmboviţa a descoperit că 67 de persoane din judeţul Dâmboviţa care figurează cu handicap vizual posedă permise de conducere şi doar 18 dintre acestea deţin menţiuni din partea medicilor, potrivit cărora au deficienţe de vedere, dar pot conduce autovehicule, conform unui comunicat al Prefecturii Dâmboviţa din anul 2010. Peste 140 de persoane din judeţul Sălaj au permise de conducere, deşi sunt inapte pentru şofat, fiind înregistrate cu dizabilităţi fizice sau neuropsihice, conform unei declaraţii din 2012 a şefului Serviciului Poliţiei Rutiere Sălaj.

Şi exemplele pot continua.

Cazul care a marcat opinia publică în ultimele zile este cel al ministrului Câmpeanu, care a justificat pensionarea şi acordarea indemnizaţiei de însoţitor pentru soţul dânsei prin încadrarea acestuia în gradul I de invaliditate. Problemele medicale ale domnului Câmpeanu dezvăluite de doamna ministru nu pot decât să trezească compasiunea - "demenţă mixtă, parkinsonism, epilepsie cu crize complexe, cu manifestări specifice de pierdere a cunoştinţei, pierderi de echilibru, lipsă de orientare în timp şi spaţiu" (am citat-o pe doamna ministru).

Ştiu că demenţa mixtă se referă la pacienţii care îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru demenţa Alzheimer, prezentând în plus dovezi clinice şi imagistice/biologice cerebrale caracteristice altor tulburări comorbide, cum ar fi boala cerebrovasculară. Conform unui ghid redactat de către un colectiv de specialişti din Societatea de Neurologie din România şi din Societatea Alzheimer, aprobat în adunarea generală a Societăţii de Neurologie din România în data de 12 mai 2007 şi agreat de către Asociaţia Psihiatrică Română şi Societatea de Medicină Legală din România, demenţa reprezintă un sindrom clinic caracterizat printr-o deteriorare cognitivă globală, care implică un declin faţă de nivelul anterior de funcţionare şi care asociază o gamă largă de simptome psihice, psihologice si comportamentale. Funcţiile cognitive afectate în mod obişnuit în demenţe sunt: memoria, capacitatea de învăţare, atenţia, orientarea, calculul, limbajul, gândirea şi judecata. Aceste tulburări ale funcţiilor cognitive sunt uneori precedate şi aproape întotdeauna însoţite de tulburări ale controlului emoţional, modificări ale personalităţii sau simptome psihiatrice (apatie, depresie, tulburări psihotice) şi tulburări comportamentale.

Printre semnele de manifestare ale bolii Parkinson se numără: gesturile ritmice incontrolabile ale mâinilor, capului sau picioarelor; rigiditatea se referă la creşterea rezistenţei la mobilizarea pasivă a muşchilor şi este mai evidentă la mişcările voluntare ale membrului contralateral; bradikinezia se referă la lentoarea mişcărilor, dar include şi scăderea mişcărilor spontane şi scăderea amplitudinii mişcărilor; instabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru şi coordonare. Apariţia sa este o etapă importantă în evoluţia bolii, deoarece instabilitatea posturală este dificil tratabilă şi este o sursă comună de invaliditate în stadiile avansate ale bolii.

În ceea ce priveşte epilepsia, aceasta afectează pe moment controlul mişcărilor efectuate de organism, al vorbirii, vederii. În acest interval, muşchii devin rigizi, apar spasmele musculare, capul nu mai poate fi susţinut, iar bolnavul îşi poate pierde cunoştinţa.

Am coroborat toată această documentare cu aspectele prevăzute de lege în astfel de cazuri. Conform Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1162/2010, actul normativ care reglementează ce afecţiuni sunt incompatibile cu calitatea de conducător auto, permisele de conducere nu pot fi obţinute sau reînnoite de către persoanele care au afecţiuni neurologice grave, epilepsie. În unele cazuri eliberarea sau reînnoirea permisului de conducere este condiţionată de evaluarea periodică, în urma unor controale medicale serioase. Din păcate, aşa cum am înţeles din declaraţia doamnei Câmpeanu, crizele de care suferă soţul dânsei, din păcate, sunt "complexe, cu manifestări specifice de pierdere a cunoştinţei, pierderi de echilibru, lipsă de orientare în timp şi spaţiu". În această situaţie, nu pot decât să îmi exprim compasiunea totală şi empatia pentru suferinţele familiei Câmpeanu. Dar, în acelaşi timp, nu pot să nu fiu mai mult decât indignat de imaginile prezentate de Centrul de Investigaţii Media care îl arată pe domnul Câmpeanu conducând maşina, situaţie de neconceput având în vedere condiţia sa medicală. Nu pot să mă exprim cu privire la pensionarea dânsului, dacă s-a făcut corect sau nu, dacă au fost întrunite toate condiţiile medicale şi legale, mai ales în urma dezvăluirilor din presă, dar pot vedea cum domnul Câmpeanu, asistat social al României, ajutat cu pensie de handicap şi indemnizaţie pentru însoţitor, conduce fără griji pe şoselele ţării. Unde este minciuna în cazul acesta? Ilegalitatea comisă este vizibilă, este atât de mare încât şi dacă luăm în considerare un singur aspect - pensia sau conducerea autoturismului în situaţia diagnosticării cu nişte boli extrem de grave, care nu ar trebui să îi permită prin lege să conducă - şi tot nu putem fi decât revoltaţi. Dacă domnul Câmpeanu nu este atât de bolnav încât poate să îşi conducă maşina, cum a fost posibilă pensionarea sa prin încadrarea la handicap de gradul I? Şi dacă este într-adevăr atât de bolnav - demenţă mixtă, Parkinson, epilepsie - cum de îi este permis să conducă? Oricare dintre aceste două variante reprezintă un act de abuz din partea unui ministru, de sfidare a tuturor legilor ţării în interes pur personal. Grija faţă de propria familie este un lucru lăudabil şi de admirat, dar atunci când este pusă mai presus de legile ţării nu poate rămâne fără sancţiune - politică şi penală!