Parliamentary debates

Domnul Ion Călin:

"Refugiaţii, o problemă mondială"

În anul 2000, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a decis să dedice ziua de 20 iunie refugiaţilor. De atunci, Ziua Mondială a Refugiatului este sărbătorită în fiecare an. Este o zi de rememorare a curajului şi a puterii refugiaţilor. Ziua Mondială a Refugiatului se concentrează asupra nevoilor refugiaţilor de pretutindeni. Cea mai urgentă nevoie a refugiaţilor din Europa Centrală este aceea de a găsi protecţia pe care nu o pot primi în ţara lor de origine. Refugiaţii sunt oameni forţaţi să îşi abandoneze căminul pentru a scăpa de abuzuri sau de persecuţia războiului. Sărbătoarea anuală este marcată de o varietate de evenimente în peste 100 de ţări, inclusiv în Europa Centrală, şi implică persoane oficiale din guverne, organizaţii nonguvernamentale şi persoane implicate în domeniul umanitar, celebrităţi, civili şi refugiaţii înşişi.

Zeci de mii de persoane din toată lumea se alătură Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) pentru a recunoaşte şi a aprecia contribuţia pe care persoanele forţate să se refugieze o aduc societăţii.

Simbolul asociat Zilei Refugiatului este cel al Naţiunilor Unite, culorile fiind albastru şi alb. Ramura de măslin înseamnă pace, iar mâinile împreunate simbolizează protecţia.

Conform unui raport publicat recent de către United Nations High Commissioner for Refugees - Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR), în acest moment, la nivel mondial, există 42 de milioane de victime ale războaielor, conflictelor religioase, persecuţiei politice, dintre care 16 milioane sunt refugiaţi şi solicitanţi de azil, iar 26 de milioane sunt persoane deplasate intern, dezrădăcinate în propria ţară.

Fugind de persecuţie şi conflicte, deseori ducând cu ei doar câteva haine, refugiaţii sunt separaţi de tot ce le este apropiat - familie, prieteni, comunitate şi cultură, cu alte cuvinte, de siguranţa căminului lor. Pentru un refugiat pierderea acestei certitudini poate echivala cu pierderea propriei identităţi.

Tocmai de aceea, această zi reprezintă un prilej pentru oamenii de pretutindeni de a-şi îndrepta privirea spre această categorie de oameni, pentru a-i cunoaşte şi a înţelege drama prin care trec.

La nivelul Uniunii Europene s-au înregistrat 435.000 de aplicaţii pentru azil, în 2013, cu 100.000 mai multe decât în anul anterior. Se estimează ca în jur de 90% dintre aplicaţii sunt noi, iar circa 10% sunt cereri repetate. România are una dintre cele mai mici rate ale cererilor de azil la un milion de locuitori - 75. Media la nivelul celor 28 de state membre UE a fost, în anul 2013, de 860 de aplicaţii la un milion de locuitori.

Cele mai multe cereri de azil provin din Siria - 50.000 de aplicaţii, pe locul doi fiind Rusia, cu 41.000 de aplicaţii pentru azil într-una dintre ţările Uniunii Europene. În ce priveşte numărul de cereri de azil într-un anumit stat membru UE, provenind dintr-o singură ţară, Polonia se află pe primul loc, cu 84% dintre aplicaţii venind din Rusia, în timp ce 76% dintre aplicaţiile din Letonia provin din Georgia.

România a admis, anul trecut, în prima instanţă, 920 de solicitări de azil din cele 1.495 depuse, cele mai multe venind din partea unor cetăţeni sirieni, potrivit unui raport Eurostat.

Potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări (O.R.I.), statutul de refugiat pe care îl dobândesc persoanele care obţin azil se acordă pe o perioadă nedeterminată, dar o persoană poate înceta să mai fie refugiată atunci când motivul pentru care i s-a acordat acest statut dispare şi, prin urmare, persoana se poate întoarce acasă în siguranţă.

Sentimentul nesiguranţei şi înstrăinării, odată ajunşi într-o ţară necunoscută, reprezintă starea de normalitate pentru cei care caută un loc de refugiu, forţaţi de conflictele, opresiunile şi discriminările la care erau supuşi în ţările lor. Totuşi, refugiaţii nu renunţă niciodată la visul de a avea un cămin, cu tot ce presupune acesta - familie, toleranţă, dar şi siguranţă.