Parliamentary debates

Domnul Cristian Buican:

"Opt măsuri necesare pentru un învăţământ preuniversitar de calitate"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă împărtăşi viziunea mea şi a Partidului Naţional Liberal cu privire la reforma din învăţământ şi la necesităţile acestui sistem. Obiectivul central al oricărei reforme în sistemul educaţional din România trebuie să fie calitatea, şi pentru acest lucru sunt necesare o serie de măsuri.

Vă voi prezenta în continuare măsurile pe care eu şi partidul din care fac parte le considerăm vitale atunci când vorbim de reformă în interiorul acestui sistem, măsuri ce le puteţi găsi şi în "Platforma Liberală pentru România", proiectul lansat de PNL în dezbatere publică, care are ca finalitate crearea unui program de guvernare modern, echitabil şi necesar societăţii româneşti. Cele opt măsuri pe care Partidul Naţional Liberal le consideră vitale şi necesare pentru înfăptuirea unei reforme educaţionale în sistemul preuniversitar au ca obiectiv principal îmbunătăţirea calităţii serviciilor educaţionale din România.

1. Descentralizarea sistemului educaţional, ca principiu fundamental al eficientizării învăţământului românesc. Şcoala trebuie redată comunităţilor din care face parte, adică beneficiarilor ei reali, familiilor şi comunităţilor locale. Beneficiarii efectivi ai educaţiei cunosc cel mai bine şi au cel mai mare interes să cunoască de ce are şcoala nevoie pentru a se dezvolta şi de aceea reprezentanţii consiliului local, împreună cu părinţii şi profesorii, trebuie să fie cei care organizează şi conduc activităţile educaţionale. Principiul descentralizării trebuie să vizeze toate dimensiunile relevante pentru calitatea actului educaţional: descentralizarea curriculei, descentralizarea finanţării şi descentralizarea politicii de personal.
2. Centrarea procesului educativ pe beneficiar, prin asigurarea finanţării elevului, şi nu a instituţiei şcolare. Finanţarea de bază pentru învăţământul preşcolar şi învăţământul obligatoriu se va acorda tuturor şcolilor publice şi private, dacă acestea sunt acreditate şi se supun evaluării periodice realizate de Ministerul Educaţiei. Astfel, prin transferul elevilor de la o şcoală la alta se vor transfera şi resursele financiare alocate educaţiei acestora, ceea ce justifică ideea conform căreia calitatea educaţiei contează mai mult decât tipul furnizorului acesteia. Principiul finanţării elevului va naşte o piaţă deschisă a serviciilor educaţionale, iar dacă părinţii sunt nemulţumiţi de anumite şcoli, ei îşi pot muta copiii la altă instituţie şcolară. Astfel, odată cu transferarea elevului, va avea loc şi transferarea subvenţiei de la buget. Numai în acest fel şcolile pot concura, pot rămâne pe piaţă şi se pot dezvolta.
3. Stimularea educaţiei în regim privat, prin crearea unui cadru legislativ favorabil înfiinţării de noi şcoli private ca alternativă la educaţia publică, cu condiţia respectării unor standarde de infrastructură şi calitate educaţională.
4. Acordarea de credit fiscal de 100% contribuabililor pentru sumele direcţionate către finanţarea unităţilor şcolare, cercetare ştiinţifică sau burse şcolare. Statul mai poate avea un rol esenţial pentru îmbunătăţirea situaţiei învăţământului în afara descentralizării, prin stimularea participării private voluntare la finanţarea educaţiei, mai precis prin nefiscalizarea acestor sume. Creditul fiscal presupune deducerea de la plata impozitului a fondurilor alocate în acest scop, respectiv pentru acoperirea diferitelor cheltuieli generate de educaţia copiilor.
5. Crearea unui parcurs de carieră pentru corpul profesoral prin coroborarea legislaţiei specifice cu cea a muncii, cea a salarizării, în scopul asigurării predictibilităţii pe parcursul activităţii profesorilor. Această necesitate este primul pas pentru păstrarea profesorilor performanţi în şcoli şi repoziţionarea socială a acestora.
6. Asigurarea egalităţii de şanse şi modernizare infrastructurii sistemului educaţional. Egalitatea de şanse reprezintă o prioritate şi de aceea trebuie eliminat decalajul care diferenţiază în mod dramatic mediul urban de cel rural.
7. Educaţia permanentă, ca program prioritar de educaţie a adulţilor pe toată durata vieţii. Un astfel de program prioritar ar permite continuarea unei activităţi remunerate şi productive din punct de vedere economic de către persoanele de vârstă medie, fapt ce ar îmbunătăţi şi raportul actual, total nefavorabil, dintre numărul salariaţilor şi cel al pensionarilor. Stimularea programelor de educaţie permanentă va avea în vedere deduceri fiscale aplicate mediului de afaceri pentru investiţii în programele de formare a resurselor umane, precum şi introducerea de programe obligatorii de formare a personalului în instituţiile publice.

Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, învăţământului românesc îi revine şi sarcina de a promova valorile cultural europene, în unitatea şi diversitatea lor, fără a neglija specificul naţional, identitatea culturală europeană.

Toate aceste opt măsuri pe care atât eu, cât şi Partidul Naţional Liberal le susţinem sunt obligatorii şi necesare pentru crearea unui sistem educaţional românesc competitiv, bazat pe calitate, acesta fiind şi motivul pentru care am venit astăzi să le prezint în faţa dumneavoastră.