Parliamentary debates

Domnul Ioan Stan:

Ştiu că vă voi dezvălui secretul lui Polichinelle! Nici n-ar putea fi altfel, câtă vreme acest adevărat "serial al aventurilor în vamă" se desfăşoară în mass-media la vedere, ca să zic aşa. Serialul, nu scenariul, desigur!

De fapt despre acest scenariu vreau să vorbim, fie şi numai pentru faptul că este "scris" şi interpretat de adevăraţi maeştri ai genului.

Ca să facă bani, un serial trebuie să se vândă. Ca să se vândă, el trebuie să răspundă nevoilor celor care plătesc, adică nouă, celor care suntem gata să aplaudăm dacă ceva ne place. Ca să ne placă un serial, trebuie să îndeplinească un minim de condiţii care, odată cunoscute şi respectate de scenarist şi regizor, pot asigura reţete îndestulătoare nu numai pentru nevoia noastră de spectacol, dar mai ales pentru buzunarele casei de producţie şi ale actorilor principali.

Aceste condiţii stau la baza scenariului de care vă vorbeam! Şi argumentez.

Acţiunea se desfăşoară într-un port al patriei noastre, şi anume în vama din acel port. Pentru propăşirea economică a noastră, a tuturor, prin portul cu pricina intră în ţară toate bunătăţile la care am putea râvni în visele noastre despre cum o să fie când o să trăim mai bine. Fiind vorba de bunătăţi, ele nu pot intra aşa, oricum, în ţară. Aici intervine scenaristul şi jalonează calea de urmat.

Atenţie, începe acţiunea! Cetăţeni români, arabi sau chinezi introduc marfa prin portul cu pricina declarând în acte valori derizorii. Firmele de import vând mărfurile, doar pe hârtie, unei firme fantomă, care nu stă nici ea degeaba, ci le vinde mai departe unei alte societăţi care le comercializează pe piaţa românească. Cheia succesului financiar constă în faptul că taxele şi impozitele către stat ar fi trebuit să fie plătite de firma fantomă!

Trebuie să recunoaşteţi că serialul nostru a început să capete tensiunea necesară câştigării atenţiei publicului. Absolut logic dacă se strecoară către privitor informaţia că numai prin vânzarea pe piaţa neagră a unor produse petroliere de tip motorină, la care s-a evitat accizarea prin vămuire la o altă categorie de mărfuri, prejudiciul statului a ajuns, în numai opt săptămâni, la un milion de euro.

Sunt create în acest fel, într-un abil eşafodaj, toate condiţiile să apară şi să se evidenţieze actorii principali, fără talentul cărora teoria, adică scenariul nu ar putea fi pus în practică.

Spectatorii vor fi conduşi cu paşi furişaţi către uluire aflând a cui este firma fantomă, cap de reţea în frauda fiscală de proporţii încă nedezvăluite din motiv de suspans.

Ajunşi aici, se demonstrează din plin gândirea scenaristului, hotărât cu adevărat să facă bani prin mijloace specifice, perfecţionate în ani buni de practică în domeniul acumulării de fonduri.

Punerea în operă a teoriei nu putea fi încredinţată oricui. Aşa încât eroii principali au fost definiţi în persoana unui senator care a fost combinat cu un om de afaceri dispus să servească statul român ca simplu secretar general în ministerul responsabil cu lupta anticorupţie, fost şi el om politic şi aflat deci în perfectă cunoştinţă de cauză cu nevoia de colectă a partidului care îl promovase.

Aşadar, cei doi pun de-o firmă, aia fantomă, care are ca obiect principal de activitate transporturile maritime şi costiere de mărfuri. Îşi trag fiecare câte 35% din acţiuni şi se mai asociază şi cu un fost director general al administraţiei portului eliberat între timp din funcţie. Demersul acestei asocieri se bazează pe faptul că şi senatorul şi funcţionarul public trecuseră anterior prin conducerea administraţiei portuare în cauză.

Realizaţi, sper, stimaţi colegi, că suntem din ce în ce mai "prinşi", vorba vine, de acţiune. Pentru un plus de încrâncenare scenaristică autorul, machiavelicul autor al multor scenarii de acelaşi gen, mai adaugă şi un ministru de resort care se bâlbâie între numiri şi demiteri ale aceluiaşi personaj malefic şi culminează cu o acţiune în forţă a procurorilor DNA, însoţiţi de mascaţi şi jandarmi. Se adună astfel 28 de persoane, aflate în diverse poziţii pe drumul de la vamă până la buzunarul principal şi ni se induce fără prea mari eforturi sentimentul că se va face dreptate.

Într-o lume normală, ar cam fi timpul să ne ridicăm şi să aplaudăm meşteşugul scenaristului, al actorilor şi bucuria că binele învinge încă o dată răul.

Numai că nu trăim într-o lume normală, ci într-una portocalie! Aşa încât, ca şi în serialul anterior, în care vămi de uscat ale României au fost teatrul de desfăşurare al unor scenarii asemănătoare, şi ceea ce se întâmplă acum cu reţeaua mafiotă constănţeană este posibil să rămână un scenariu expirat, care şi-a făcut treaba şi care poate fi predat la arhivă. Pentru că sumele cu care statul a fost păgubit au intrat de mult într-un sistem de consum şi de plăţi din care este puţin probabil să rămână urme, cu toate că lucrurile se petrec, aşa cum spuneam, "la vedere".

Personal nu cred că mai pot "viziona" astfel de seriale.

Prea se repetă acţiunea!