Parliamentary debates

Domnul Ion Călin:

"Despre Marin Sorescu"

Pe 19 februarie 1936 în comuna Bulzeşti, judeţul Dolj, se naşte Marin Sorescu, unul dintre cei mai iubiţi olteni, poet, dramaturg, eseist, traducător, pictor, ministru. Orfan de tată încă din copilărie, urmează şcoala primară în comuna natală, iar prima clasă liceală în Craiova. În urma reformei învăţământului urmează două clase la şcoala din comuna Murgaş. În anul 1950 este elev al Şcolii Medii Militare "Dimitrie Cantemir" din Predeal, unde conduce cenaclul literar. Este student la Facultatea de Filologie din Iaşi, întâi la secţia de limba şi literatura rusă, apoi la cea de limba română. Debutează în anul 1959 la Viaţa studenţească, iar după absolvire devine redactor al acestei reviste.

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeţi". În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tuşiţi" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988). Primul volum din ciclul "La lilieci" obţine Premiul Uniunii Scriitorilor, iar al doilea, pe cel al Academiei Române. Până la moartea sa, în 1996, mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane.

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia "Setea muntelui de sare", care cuprinde piesele "Iona", "Paracliserul" şi "Matca". Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan, în "Există nervi", fie teatrul istoric, în "A treia ţeapă" sau scrie o serie de comedii cum ar fi "Răceala" sau "Vărul Shakespeare", al căror mobil este chiar ironia muşcătoare, împrumutată din lirica soresciană. A fost un "căutător de aur".

Deşi rămasă în umbra capodoperelor lirice şi dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. "Viziunea vizuinii" şi, mai ales, "Trei dinţi din faţă" sunt două dintre romanele sale cele mai reprezentative.

Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a făcut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate.

Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani, fiind cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în SUA, Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, India, Anglia, Germania, Franţa, Grecia, Suedia, Italia, Olanda, Spania, Portugalia, China, Singapore, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia, Macedonia, Bulgaria ş.a., totalizând peste şaizeci de cărţi apărute în străinătate.

Piesele sale s-au bucurat de o primire excepţională, fiind traduse şi prezentate pe scene din Paris, Zürich, Tampere, Berna, Copenhaga, Geneva, Napoli, Helsinki, Dortmund, Varşovia şi Port-Jefferson (SUA).

După 1971 este cunoscut şi ca artist plastic şi obţine o bursă din partea Academiei de Arte din Berlinul de Vest. Devine doctor în filologie în anul 1992 şi membru corespondent al Academiei Române. A condus revista literară "Ramuri" şi a fost preşedintele Uniunii Scriitorilor din Craiova. În ţară i-au fost decernate cele mai înalte distincţii: Premiul Academiei (de două ori), Premiul Uniunii Scriitorilor (de şase ori). Dintre premiile internaţionale cităm: Premiul Herder, Viena, 1991; Medalia de Aur pentru poezie "Ospiti Napoli", în 1970; Premiul "Fernando Riello", Madrid, 1983; Premiul "Felix Romuliana", Belgrad, 1994.

În România, Marin Sorescu ocupă un loc important în programa şcolară, atât în învăţământul preşcolar, prin cărţile sale pentru copii, cât şi în învăţământul primar şi liceal şi în Facultăţile de Filologie. A murit în 1996, la Bucureşti. La moartea lui au rămas cinsprezece volume inedite, poezie, eseu, jurnal, roman.

Critici de talie internaţională au opinat că a fost unul dintre cei mai reprezentativi poeţi contemporani ai lumii, nominalizat la premiul Nobel pentru literatură.

Doar faptul că era un autor dintr-o ţară a lagărului comunist, fără a fi disident, a determinat membrii juriului să îi refuze binemeritată recompensă a genialităţii sale lirice.

Dar să lăsăm mai bine versurile să vorbească:

"Craiova văzută din car e cel mai frumos oraş din lume,

Rămân şi acum încremenit când mă gândesc, îmi lasă gura apă.

Era şi primul oraş care-mi ieşea în cale,

Poate şi asta contează, aveam retina proaspătă fără gunoaie

Şi i-am descoperit dintr-o dată întreaga strălucire,

De acolo din pisc, de la ulm, deasupra Şimnicului."