Parliamentary debates

Domnul Ionel Palăr:

Zilele acestea stau sub semnul accidentului de la mina Uricani, în care şi-au pierdut viaţa cinci mineri.

Tragedia mineritului românesc este o cunoscută a societăţii noastre, iar falimentul său, o piatră de moară de gâtul economiei.

Dincolo de adevărata tragedie, care se concentrează la nivelul familiilor celor cinci, nu putem să nu ne punem întrebări legate de modul în care au reacţionat, în acest caz, autorităţile noastre.

Disperat de scăderea drastică din sondaje, primul-ministru trimite jumătate din membrii Guvernului la Uricani. Ce puteau face aceşti oameni acolo? Oare nu trebuia ca ei să se deplaseze în Valea Jiului anterior acestui accident, pentru a se ocupa de deficienţele din minele româneşti şi pentru a preveni astfel de tragedii? Este clar că o astfel de "descindere" a membrilor Cabinetului nu are alt substrat decât cel referitor la imagine, pentru că nu puteau face absolut nimic pentru oamenii aceia. Acceptând totuşi ideea prezenţei miniştrilor la Uricani, nu pot să nu remarc că dacă ministrul muncii şi ministrul economiei îşi justificau oarecum prezenţa acolo, poate chiar şi ministrul finanţelor, nu pot să înţeleg ce căuta acolo domnul Igaş.

Singura instituţie din cadrul MAI care ar fi putut avea o legătură cu accidentul era IGSU, dar nu se punea problema despre o implicare a acesteia în recuperarea victimelor accidentului. Mai mult, s-a acreditat ideea că ministrul Igaş ar fi cel responsabil cu ancheta asupra evenimentului. Foarte ciudat, pentru că ancheta este realizată de specialişti în domeniul minier şi de procurori. Altfel spus, domnul Igaş nu avea sub nicio formă treabă pe la Uricani, decât doar să bifeze cu prezenţa sa un eveniment public. Poate ar fi fost utilă prezenţa domnului Igaş în alte ocazii, în care structurile din subordine au avut o implicare directă, dar atunci s-a preferat varianta rămânerii în birourile ministeriale.

Aşadar, multă imagine, puţin conţinut, iar despre eficienţă nici nu poate fi vorba.