Parliamentary debates

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Noii stăpâni"

O ţară întreagă spera că, dacă vine o echipă tânără la palatul Victoria, aceasta n-a apucat încă să se contamineze de lipsa de obraz a celorlalte guverne portocalii. Dar dezamăgirea fuse rapidă şi cruntă şi de-astă dată...

Ultimul lucru de care este nevoie în situaţii de urgenţă este să vină un Ungureanu cu securea la curea şi să le bată obrazul oamenilor, precum stăpânii de moşii de pe vremuri, că dacă autorităţile n-au freze de deszăpezire, măcar moşnegii puteau să scoată linguriţele şi să-şi deszăpezească locuinţele şi coteţele, deoarece, nu-i aşa? se ştie, iarna nu-i ca vara şi toate lopeţile tip "inima lui Stalin" stau sub pernă până şi acasă la familia Ungureanu, darămite la ţară! Măcar babele puteau să scoată şi ele o freză-două pe străzi, nu să aştepte să-şi facă treaba puterea portocalie, plătită special şi pentru astfel de situaţii!

Ce, omul acela fără o mână, văzut la televizor de o ţară-ntreagă, nu putea să taie şi el zăpada cu joagăru'? Făcea şi el un ban cinstit dacă-şi construia o gheţărie şi punea de-o parte, pentru la vară, nişte calupuri de gheaţă, sau măcar zăpadă compactată... Se mai dezmorţea şi economia, plătea omu' şi TVA ca să aibă şi guvernu' de-un stadion pus oblic pe Vârful Omu sau de-o telegondolă de la Bălăceanca până la spitalul numărul 9, mai veneau nişte bani şi la sănătate, că şi-acolo sunt nişte prieteni portocalii de rezolvat, doar vin alegerile...

Asta e: de vină nu-s guvernanţii că sunt incapabili să ajute cu ceva oamenii din ţara asta, ci de vină-i octogenarul nea Ion, cu linguriţa lui cea leneşă! Nu-i de vină actuala putere, că nu este capabilă să pună în aplicare nişte planuri scrise cu mult timp în urmă, ci e de vină ţaţa Floarea că n-a murit de-acu' două luni, trebuind acum să fie dezgropată din nămeţi, după vreo două săptămâni de dârdâit sub plapumă, dar sub ochiul magic al camerei de luat vederi!

Şi că veni vorba de dârdâit: insul acela uns mai ieri premier este o stihie a naturii! Tipul e convins, în neuronul lui portocalizat, că sătenii îngropaţi sub nămeţi stăteau la gura sobei, pârpăleau jumări şi doscăneau o palincă fiartă, pe ritm de manele şi uitându-se la telenovele, în vreme ce ei, săracii, n-aveau curent electric, lemnele li se terminaseră, hornul sobelor era înfundat de zăpadă şi mai era un pic şi nu mai aveau nici măcar oxigen, astupaţi ca-n nişte sicrie mai largi, în propriile case. Pare că la faza asta cineva are probleme serioase de sănătate mintală, dar nu mai are nici măcar un prieten adevărat care să i-o spună-n faţă!

După cum 1-a apucat limbariţa şi pe sinistrul de la interne, fost talk-show-ist decent, raţional, devenit ministrul Gigi Duru, de când şi-a făcut rost de puloverul de culoarea flăcării violet! Ce nu vor să priceapă lupii tineri din lotul Ungureanu: indivizii ăia la care se răţoiesc de mai-mai că-ţi vine să le roşeşti fundul cu funia udă, nu sunt alţii decât angajatorii lor, plătitorii de taxe şi impozite nesimţite din amărâta lor de pensie jumulită, ca să-şi care puterea şuncile de colo-colo cu elicoptere, limuzine, să benchetuiască şi să comploteze împotriva celor pe care ar trebui să-i guvernele cu înţelepciune!

în ţările civilizate, până acum, după gesturile de tupeu maxim ale premierului şi ministrului de interne, ar fi primit trei cizme cât nici ecourile imnului nu li se terminaseră de răsunat între urechi! În România, însă, e bine aşa, căci există precedente înalte: până şi preşedintele îşi etalase tupeul de stăpân bătând cu palma-n casa unui amărât căruia, în inteligenţa sa portocalie, "statul" îi reconstruise locuinţa tot în aceeaşi zonă inundabilă, iar apa venise din nou în vizită! Omul nu avea destui bani ca să pună, decent, de-ale gurii pe masa familiei, dar trebuia să facă-mprumut la bancă să-şi tencuiască zidurile casei şi, probabil, să le dea cu vopsea lavabilă portocalie, ca să salte de bucurie şi inima lui Băsescu! Ghinion: sinistratul n-avea nici vânzări anterioare, nici copii notari multimilionari în comune obscure, nici bişniţă cu blugi şi whisky de la Anvers nu făcuse în tinereţe, nu ştia nici câte cuburi de gheaţă trebuie la paharul de whisky..., era doar un om normal, de rând.

Regretabil, dar trebuie instaurată starea de urgenţă: codul portocaliu, de avertizare normală antibăsistă, a devenit cod roşu de lipsă de bun-simţ la nivel naţional...