Parliamentary debates

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Suprataxarea salariilor exagerate - o măsură inutilă şi de neacceptat"

Săptămâna trecută s-a aflat - în urma unor declaraţii date presei de către vicepremierul Daniel Chiţoiu - că la sfârşitul anului 2012 s-a discutat în USL subiectul suprataxării angajaţilor de la stat, dar şi a angajaţilor din mediul privat care obţin venituri de peste 1.000 de euro. Aşa cum era firesc, reprezentanţii PNL în coaliţie nu au fost de acord cu această suprataxare şi, cel puţin formal, s-a anunţat că subiectul este închis.

Cu toate acestea, există însă voci - chiar premierul Victor Ponta este cel care s-a pronunţat recent la o conferinţă de presă susţinută la Ruse, în Bulgaria - care susţin redeschiderea discuţiei privind suprataxarea, cel puţin la nivelul angajaţilor din unele companii ale statului.

Nu doar în calitate de membru al PNL, ci şi în calitate de simplu observator al situaţiei, consider că suprataxarea veniturilor care depăşesc 1.000 de euro nu este doar inoportună, ci chiar nocivă. În primul rând, pentru că se alterează principiul utilizat de câţiva ani buni, al cotei unice de impozitare de 16%. Vreau să reamintesc că introducerea cotei unice de impozitare a reprezentat şi reprezintă un succes din punct de vedere economic.

Ce înseamnă a suprataxa sau a supraimpozita, de fapt, veniturile mai mari de 1.000 de euro? Înseamnă în primul rând o renunţare la un principiu, înseamnă dezicerea de ce s-a stabilit în programul de guvernare aprobat de Parlament.

Din păcate, din discuţiile care se poartă pe acest subiect - şi mă refer în primul rând la populismul afişat de anumite medii de informare - se omit două amănunte. Veniturile în cauză sunt venituri fie apropiate, fie similare salariilor din UE şi, în general, preţurile în România sunt aliniate la cele din UE. Un alt amănunt: de regulă, persoanele care au o situaţie materială ridicată sau peste nivelul mediu, mai sunt supuse unor impozitări (tot de 16%), pentru că, de regulă, aceste persoane au depozite în bănci, dobânzile se impozitează sau obţin dividente, care şi ele se impozitează. Mai mult, instabilitatea legislativă prin modificări succesive ale actelor normative sperie mai mult investitorii străini, care nu mai pot investi în pregătirea angajaţilor şi nu-i mai pot stimula financiar prin aceste supraimpozitări.

Sunt însă şi de acord cu vocile care susţin că există dezechilibre inadmisibile între diferite categorii de angajaţi şi mă refer aici în special la exemplele prezentate ale unor membri de conducere din companiile de stat.

Dar aceste dezechilibre pot fi rezolvate foarte uşor. În primul rând, ştiu că s-a discutat în USL - şi chiar toată lumea a fost de acord - cu o reducere a impozitării pentru persoanele cu venituri mici şi foarte mici. Ştiu că au fost discuţii privind cote de 12, 10 şi chiar 8% în funcţiile de veniturile mici. Sigur, această măsură este una mai mult de protecţie socială.

Dar pentru eliminarea dezechilibrelor se poate lua altă măsură: ajustarea legii salarizării. Aici se pot impune criterii clare de performanţă în funcţie de care să fie remuneraţi cei care deţin funcţii de conducere plătite cu acele salarii de care se face atâta caz. Evident, nu este normal ca la o companie care merge pe pierderi mari, care este aproape falimentară, cei din conducere să încaseze salarii pe care nu le merită şi care nu se justifică.

Totuşi, consider că discuţia privind salariile "exagerate" este una artificială şi, mai mult, una prin care se încearcă obţinerea unui câştig de imagine. În primul rând, trebuie spus - datele sunt oferite de cunoscători în domeniu - că doar 0,3% din angajaţii de la companiile de stat beneficiază de salariile mai sus amintite. În acest caz este clar că nu se realizează nicio economie prin supraimpozitare. Mai mult, şi nu o spun eu, ci sindicaliştii din domeniu, cei care încasează salariile "exagerate" nu sunt bugetari, chiar dacă companiile respective au capital majoritar de stat.

Ca liberal, nu pot accepta renunţarea la cota unică, nu pot accepta o suprataxare a unor salarii, indiferent dacă este vorba de angajaţi la stat sau din mediul privat. Optez însă pentru o salarizare corectă, raportată la importanţa, calitatea şi rezultatul muncii depuse.

Consider că declarând "subiectul închis", sau cel puţin blocat în varianta vehiculată, conducerea PNL respectă ceea ce a promis în campania electorală şi respectă principiile liberale.