Parliamentary debates

Domnul Marian Enache:

"Un semnal de alarmă şi o soluţie simplă"

Utilizarea aditivilor alimentari, adică a substanţelor care se adaugă la alimente pentru conservare, stabilizare, colorare, îndulcire etc. reprezintă o problemă care preocupă tot mai mult ţările din Uniunea Europeană. Deşi există regulamente ale Comisiei Europene prin care se instituie obligaţii privind utilizarea aditivilor alimentari, consumatorii şi autorităţile de control identifică permanent aditivi neautorizaţi în produsele alimentare, cum ar fi enzimele, aromele şi substanţele nutritive.

Normele europene statuează că unele categorii de alimente nu pot avea decât foarte puţini aditivi, iar pentru alimentele de bază (pâinea simplă, apa, pastele făinoase, iaurtul nearomatizat, untul, compoturile, mierea, sucul de fructe etc.) aditivii sunt complet interzişi. În general, aditivii sunt autorizaţi doar la produsele alimentare cu grad înalt de prelucrare (snackurile, sosurile şi băuturile aromatizate, dulciurile), dar şi pentru acestea utilizarea aditivilor trebuie să fie sigură, justificată din punct de vedere tehnologic şi să nu inducă în eroare consumatorul.

Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) efectuează permanent controale asupra gradului de utilizare a aditivilor alimentari şi a expunerii cetăţenilor europeni la aceştia. În ceea ce priveşte coloranţii alimentari, îndeosebi îndulcitorul aspartam, Autoritatea Europeană a constatat deja că expunerea este mare pentru anumite grupuri de consumatori, din cauza faptului că aceştia sunt cancerigeni, dacă doză zilnică depăşeşte 4 mg/kg greutate corporală/zi. De asemenea, Autoritatea Europeană a constatat că glicozidele derivate din steviol (atât la adulţi, cât şi la copii) depăşesc doza zilnică acceptabilă.

În Colegiul uninominal nr. 8, judeţul Neamţ, pe care îl reprezint în Parlamentul României, consumul acestor produse alimentare periculoase pentru sănătate este practic necunoscut, întrucât pe Valea Muntelui se practică agricultura ecologică.

Din păcate, locuitorii acestei zone nu îşi pot desface produsele agricole ecologice în marile oraşe ale ţării, din cauza dificultăţilor economico-financiare pe care le întâmpină.

Agricultorii nemţeni nu pot înfiinţa, fără sprijin financiar, firme mici care să valorifice bogăţia fructelor de pădure, transformând-o în produse alimentare tradiţionale ecologice (dulceţuri, gemuri, sucuri naturale, miere, conserve de ciuperci etc.), fără substanţe dăunătoare organismului uman.

Organizarea eficientă a transportului produselor ecologice spre marile aglomeraţii urbane ar asigura securitatea alimentară şi, implicit, creşterea calităţii vieţii cetăţenilor români, tot mai expuşi la consumul unor produse alimentare care respectă tot mai puţin tradiţia noastră culinară şi încalcă normele impuse chiar de Regulamentele Comisiei Europene.

Agricultura ecologică, cum este şi cea practicată pe Valea Muntelui, reprezintă o oportunitate deosebită a ţării noastre, numită uneori şi Grădina Maicii Domnului. Sprijinul financiar acordat micilor agricultori pentru a realiza exporturi ale produselor alimentare ecologice nu numai că va fi restituit rapid statului, dar va asigura şi o creştere reală a produsului intern brut, precum şi o echilibrare a balanţei de plăţi externe al României.