Parliamentary debates

Domnul Neculai Răţoi:

"Mişunări pe scena politicii româneşti"

Săptămâna care s-a încheiat a adus multe zvârcoleli pe eşichierul politicii noastre. Se pare că setea de putere a multora este inepuizabilă, însă niciodată nu încearcă să găsească şi răspunsul adevărat la întrebarea dacă, într-adevăr, şi merită puterea la care râvnesc, dacă sunt calificaţi ca să conducă destinele unei naţiuni de douăzeci de milioane de suflete. Oameni care, dacă s-ar duce cu gâştele la baltă, ar reuşi să înece tot cârdul, se văd preşedinţi de ţară, prim-miniştri, miniştri cu portofolii extrem de importante, parlamentari şi europarlamentari care să-şi fâlfâie costumele pline de IQ-ul în continuă, rapidă şi multilaterală dezvoltare prin sălile cele mari ale Uniunii Europene, ale Capitoliului sau chiar şi mai departe.

Până atunci însă, un exemplu de bătăiţă politică, aşa, de antrenament, a constituit-o reînvierea, printr-un plagiat de dimensiuni epopeice, a defunctei alianţe Dreptate şi Adevăr. Mizând pe faptul că nici PDL-ul, complicele politic al aspiranţilor MRU (ex-Forţa Civică) şi Aurelian Pavelescu (ex-PNŢ), nu va face altceva decât să mârâie, iar PNL-ul - slabe şanse să îşi reamintească de o alianţă contra naturii din care a ieşit mai mult decât păgubit, având în vedere şi faptul că se mai găsesc nişte ecouri în inima unora, resuscitatorii politici speră la scaune capitonate. Mihai-Răzvan Ungureanu crede că dacă a reînviat partiduleţul lui Nati Meir (care se plictiseşte de ani buni în puşcărie), alături de un Aurelian Pavelescu, ce încă mai visează la un PNŢCD cum a fost cel de pe vremurile când se lăfăia în miezul altei alianţe - Convenţia Democratică -, va avea alte rezultate decât cele de la alegerile de la sfârşitul anului trecut, când nu i-a băgat prea multă lume în seamă, nici individual, nici ca partide. Acum speră în păcălirea unora schimbându-şi penele precum a făcut PDL-ul la alegerile locale, făcând tot soiul de mixturi politice sub orice alte culori decât portocaliul, doar-doar o crede lumea că, dacă umblă cu cioara vopsită, sunt altceva decât aceeaşi Mărie cu altă pălărie, şi nu se mai simte mirosul de cal de Kobe...

Ne amintim însă şi cât de sus sărise băsismul în întregimea sa arătând cu degetul spre Victor Ponta, găsind plagiat acolo unde nici măcar un singur om de bună-credinţă avizat nu l-ar fi depistat, însă acum, când plagiatul este mai mare decât roata carului, doar Vasile Blaga ce mai mârâie, ca oricare buldog ce se respectă. Din câte se cunoaşte, nu s-a înghesuit nimeni să denunţe în instanţă Alianţa Dreptate şi Adevăr. În acest caz, nu cumva însuşirea integrală a denumirii şi simbolisticii respective cade sub incidenţa legii? Dacă ar fi fost măcar una dintre părţi printre vechile semnatare ale alianţei, se mai putea înţelege măcar o umbră a unei nostalgii pentru vremurile bune. Însă cum nici Forţa Civică, nici PNŢ - aripa Pavelescu nu existau ca entităţi separate, confiscarea alianţei şi simbolurilor sale, dar fără să îşi asume şi eşecurile groaznice ale aceleiaşi alianţe, care au dus, într-un trist final, la naşterea băsismului, nu se poate spune că este un gest politic responsabil, ci sunt manifestări precum acelea ale unor puşti care, dacă se încalţă în pantofii părinţilor şi îşi pun pe cap o pălărie ce le cade peste ochi, îşi închipuie că sunt maturi şi pot sta la aceeaşi masă, de la egal la egal, codecizionari la fapte eroice cu oamenii mari.

Iată unde se poate ajunge dacă se "ard" etapele când vrei să fii neapărat şef de partid, fără însă să construieşti de la zero, luptându-te cu problemele sociale, convingând oamenii unul câte unul, ci încercând să sari direct în vârf, chiar dacă numărul membrilor partiduleţelor nu depăşeşte pe cel al unei asociaţii de bloc serios! În cazul în care doar ambiţia de a fi şef este motorul ce te mână în lupta politică, atunci să nu te miri că nu te urmează decât o mână de aventurieri politici, iar în sondaje, în realitate, te afli undeva la a treia zecimală după zero.

Astfel de mişunări în politică nu vor primi niciodată girul omului de rând, preocupat mai mult de cum să scape de grijile cotidiene, şi care, pe deasupra, nu poate uita nici listele nesfârşite de cartuşe de ţigări, mâncăruri şi băuturi fine ce dezmierdau gâtlejul lui MRU şi acoliţilor acestuia, unguentele, pieptenii şi papucii luaţi din banii săi de contribuabil pauperizat, rupţi de la gura familiei.

Iată de ce întotdeauna zbaterile unor pigmei ai politicii nu vor avea alt rezultat decât o succesiune nesfârşită de eşecuri. Atât Mihai-Răzvan Ungureanu, cât si Aurelian Pavelescu au avut sfertul lor de ceas de glorie, căruia au preferat să-i dea cu piciorul. Acum, mortul de la groapă nu se mai întoarce...