Parliamentary debates

Domnul Dorel Covaci:

"Este cazul să recunoaştem aspectele pozitive ale schimbării de paradigmă socio-economică!"

Ne-am obişnuit, în virtutea inerţiei, să fim nemulţumiţi cu orice se întâmplă în ţara noastră. Vrem totul pentru noi, aici şi acum, şi nu ne interesează argumente care ţin de logică, de contextul real al momentului sau de opiniile specialiştilor. Toată lumea se pricepe la orice şi îşi dă cu părerea, la modul imperativ, despre politică, finanţe, investiţii, fiscalitate, industrie, religie, mediu, justiţie, agricultură etc. Cu mâna lipită de telecomanda televizorului sau având în prelungire alte apendice tehnologice moderne, ne consumăm cu ritmicitate doza de senzaţional, fabricat sau nu.

Un simplu zâmbet politicos adresat unui adversar politic sau o discuţie informală se traduc în mass-media, după noua cutumă, ca blat. De aici o întreagă tevatură, o avalanşă de supoziţii şi speculaţii ieftine, care îi bombardează pe protagonişti.

Trusturile media cunosc faptul că scandalul vinde, aşa că servesc la cererea clientului. Orice faptă negativă primeşte un caracter hiperbolizat, generalizat. Etichetările devin injurioase şi se asociază unor întregi clase socio-politice. Informaţiile obţinute "pe surse" sunt larg uzitate şi par suficiente pentru a formula sentinţe definitive.

În acest trend al momentului, suntem educaţi şi sugestionaţi să vedem partea goală a paharului, să ne ascuţim iataganele pentru "vânătoarea de vrăjitoare". Premisa este că toată lumea are cel puţin un "schelet ascuns în dulap", care poate fi scos la lumină, la momentul oportun; dacă nu, prin diversiune şi manipulare, plantat acolo unde trebuie şi când trebuie sau, de multe ori suficient, doar insinuat.

Vrem democraţie participativă, însă, după ce am fost consultaţi, nu ezităm să aruncăm cu piatra în cei care au, norocul sau ghinionul, de a încerca să ne împlinească vrerea; cerem reformă, dar, dacă s-ar putea, să înceapă cu alţii, vrem o economie sănătoasă, dar numai în măsura în care aceasta ne aduce beneficii personale directe imediate; dorim salarii, pensii, investiţii publice, asistenţă socială şi acces la servicii gratuite de calitate, dar fără să plătim taxe şi impozite.

Războiul contemporan se duce pe planul unor ofensive de imagine şi defăimare, cu scopul de a sabota, discredita şi demobiliza, de a împiedica sinergia unor forţe politice, şi nu numai, care se află împreună din interes şi grijă pentru binele ţării.

Am supravieţuit ani grei, sub talpa unei puteri toxice, cu efecte dezastruoase pentru România. Cu toate acestea, ne vine greu să ne scuturăm şi să ieşim din cercul de neîncredere şi apăsare, să recunoaştem diferenţele majore de abordare între ce a fost şi ce este. Avem tendinţa de a rămâne blocaţi în aceeaşi poziţie inflexibilă, refractară, nihilistă, batjocorind şi ocărând, inclusiv pe cei care încearcă să îndrepte lucrurile şi să aducă o stare de normalitate. Uităm că politicul, ca orice alt domeniu al vieţii sociale, este caracterizat de diversitate şi, în consecinţă, generalizările nu-şi au rostul. El vine la pachet cu bune şi cu rele, cu suişuri şi coborâşuri, cu elemente sănătoase, dar şi cu uscături, care se strecoară şi mai pun, din când în când, beţe în roate sau trag în spate "locomotiva". Important este ca aceste piedici să fie înlăturate şi, până la urmă, când se trage linia, rezultatul să fie unul pozitiv.

Dacă este să fim cinstiţi, nici măcar la nivelul unei celule familiale, lucrurile nu funcţionează mereu în cele mai bune condiţii, deşi problemele şi greutăţile se reduc la o scară mult mai mică.

Pe această cale, lansez un apel la schimbare de atitudine, la răbdare, la solidaritate cu o forţă politică creditată cu o mare încredere la alegeri, dar împovărată şi cu aşteptări mari, care a dovedit totuşi că se află pe drumul cel bun, care a împlinit parte din promisiunile asumate şi îşi continuă cu destoinicie strădania!