Parliamentary debates

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Ce alege România între austeritate şi stimulare şi creştere economică"

În vacarmul politic al începutului de an este greu să pătrundă pe agenda publică subiectele economice relevante, care pentru anul 2014 vor marca dezvoltarea pe termen lung a sistemului economico-financiar din România.

Nu trebuie să uităm că startul pentru temele care vor face obiectul comunicării de campanie la alegerile europarlamentare din primăvară au sosit şi, cu toate acestea, nu există niciun fel de dezbatere publică pe marginea subiectelor care contează pentru România şi Europa următorilor 5 ani. Vorbim despre ambiţii politice mici, în loc să vorbim despre măsuri de combatere a fenomenului şomajului în rândul tinerilor, vorbim despre lupte politice în Guvern şi Parlament, în loc să vorbim despre restabilirea echilibrului în sistemul de pensii.

Asigurarea creşterii economice este pe ultimul loc în lista de priorităţi care se discută în spaţiul public şi, în opinia mea, vom realiza nevoia de dezbatere publică asupra măsurilor economice şi sociale numai după ce va fi prea târziu.

România a depăşit o perioadă neagră pentru ceea ce înseamnă economie şi nivelul de trai. Între anii 2008 - 2012 criza economico-financiară a îndatorat România cu peste 20 de miliarde de euro, dând frâu liber măsurilor de austeritate care au îngheţat creşterea economică şi au pus milioane de români în situaţii economice dificile.

Nu trebuie să uităm de tăierile peste noapte ale veniturilor bugetarilor cu 25% şi de impozitarea pensiilor cu 5,5%. Nu trebuie să uităm de criza locurilor de muncă pe care România a traversat-o, de criza imobiliară şi de criza bancară care, timp de 4 ani, s-a adâncit foarte mult. Sumele creditelor restante la bănci a crescut de 10 ori din 2008 până în 2012 şi, cu toate acestea, la doi ani după începutul sfârşitului crizei, România nu are un sistem de pensii stabil, nu are un sector public puternic, nu are o fiscalitate relaxată care să permită dezvoltarea IMM-urilor şi a clasei de mijloc.

Putem reveni la creşterea economică care să aducă bunăstarea în casele românilor sau ducem o politică mascată de austeritate prin suprataxare? Care este politica de creare de locuri de muncă noi în România? Care este strategia de reducere a evaziunii fiscale din toate sectoarele sectorului privat, pe care Ministerul Finanţelor ar trebui să o implementeze pentru creşterea veniturilor la bugetul de stat şi, implicit, la bugetul de pensii şi de salarii? Este firesc să avem răspunsurile la aceste întrebări, mai ales atunci când campania electorală este în pregătire, dar, din păcate, răspunsurile par să fie încă necunoscute.

Reorganizarea ANAF anunţată de fiecare dintre ultimele două guvernări nu au ajutat defel eforturilor de creştere a ratei de colectare din TVA şi alte taxe. Veniturile statului din colectarea de TVA au scăzut continuu din 2008 până în 2012. Cu toate acestea, deficitul este ţinut încă sub control, sub 3%, în timp ce creşterea economică se apropie de 3% în 2013, dar problema este că aceste cifre rămân doar pe hârtie şi nu se regăsesc în buzunarele românilor.

Creşterile de venituri care ar trebui să asigure eliminarea austerităţii din politicile publice sunt rapid anulate de noi taxe care împovărează românii şi de creşteri de preţuri de alimente, energie şi combustibil.

În opinia mea, creşterea impozitelor nu este o soluţie pentru a asigura o creştere sustenabilă de care ştim bine că avem nevoie în următorii ani, dacă sperăm să ajungem la reducerea clivajelor economice între noi şi partenerii noştii din UE. Creşterea economică trebuie susţinută prin locuri de muncă noi şi prin atragerea de investitori, printr-un mediu primitor din punct de vedere al fiscalităţii şi mai ales din punctul de vedere al impozitării muncii.

Apreciez reducerea fiscalităţii pentru angajatorii din România. Reducerea CAS este o măsură bine-venită pentru toţi agenţii economici din România şi singurul lucru care ar trebui să ne îngrijoreze este faptul că nu s-a petrecut mai devreme. De asemenea, este păcat că o asemenea măsură, care ia o parte din presiunea fiscală asupra firmelor din România, este anticipată de accizarea combustibililor cu 7 eurocenţi/litru. Ce intră în economie pe partea creşterii salariilor sau a locurilor de muncă iese pe scumpirile de preţuri cauzate inevitabil, pe toate liniile de producţie, de creşterea preţurilor transporturilor.

Economia bate pasul pe loc şi atunci când ne întrebăm care este alegerea corectă între relaxarea fiscală şi creşterea taxelor trebuie să ne gândim foarte bine care este răspunsul optim. Măsurile de austeritate au adus o stabilitate închipuită de foştii guvernanţi. Stabilitatea economică nu a contat nici pe departe pentru românii care acumulau datorii la bănci din cauza reducerii veniturilor lunare. Preţul pe care românii l-au plătit pentru reducerea deficitului bugetar şi de cont curent a fost unul foarte mare şi, din păcate, sacrificiile acestora nu au dus la creşterea investiţiilor şi la scăderea şomajului, aşa cum era preconizat.

Acum ne confruntăm cu o nouă provocare în paradigma economică a Guvernului. Creşterea taxelor nu va aduce creştere economică, ci, dimpotrivă, va cauza o proliferare a fenomenului evaziunii fiscale şi va reduce simţitor colectarea veniturilor din taxe şi impozite, lăsând un deficit greu de finanţat la bugetul de asigurări sociale de stat. Această paradigmă trebuie înlocuită cu un alt mod de a privi abordarea strategiei macroeconomice. Finanţarea consecventă a lucrărilor de infrastructură şi de dezvoltare locală poate permite o creştere sigură a PIB-ului, dar şi transferarea acestei creşteri în măsuri economice care să creeze la rândul lor beneficii reale pentru tinerii din România care şi-au pierdut deja speranţa într-un viitor mai bun.

Aşteptăm soluţii concrete din partea Guvernului, pentru a consolida situaţia stabilă economică în care din fericire încă ne aflăm şi pentru a transforma această stabilitate în beneficii reale pentru români. Eforturile Guvernului trebuie să fie focalizate în această direcţie, şi nu irosite pe discuţii interminabile despre configuraţia politică a guvernului sau în atacuri inutile la adresa adversarilor politici. Românii s-au săturat de abordări iresponsabile faţă de problemele care îi privesc şi, cel mai probabil, scrutinul de la sfârşitul lunii mai va demonstra acest lucru, fără urmă de îndoială.