Parliamentary debates

Doamna Viorica Cherecheş:

"Tinerii noştri au nevoie de ajutor!"

România se află la un pas de dezastru. Statisticile arată că avem un milion de persoane care consumă substanţe interzise, cei mai mulţi fiind adolescenţi şi tineri. Cifrele din ultimii ani sunt alarmante. Tot mai mulţi copii şi tineri au căzut pradă acestui flagel, iar părinţii sunt disperaţi şi nu găsesc sprijin din partea statului român.

Atât Agenţia Naţională Antidrog, cât şi Protecţia Copilului au programe naţionale de combatere şi prevenire a consumului de droguri, dar acestea arată foarte bine doar pe hârtie. Nimic concret, nimic cu finalitate certă!

Medicii din Unităţile Primire Urgenţe din majoritatea oraşelor mari din România trag un semnal de alarmă - tot mai mulţi tineri ajung drogaţi la urgenţe şi se manifestă violent. Statul face prea puţin pentru ei şi familiile lor, rămânând singuri şi fără ajutor, fără nicio şansă reală de reabilitare. Nu există centre speciale pentru copii minori care au căzut în această patimă. Nu există programe naţionale de prevenire şi de combatere a consumului de droguri în şcoli, prea puţine centre de tratament a abuzului şi a dependenţei pentru copii, iar acolo unde există, locurile sunt mult sub numărul cererilor.

Şcoala românească nu dispune de mijloacele necesare pentru a combate şi a preveni eficient consumul de droguri, regulamentele acestor şcoli sunt permisive, iar personalul specializat insuficient.

Nu înţeleg de ce în statisticile oficiale nu există un număr real al acestor copii? De ce acest fenomen este ascuns, iar numărul celor care au nevoie de ajutor nu este cunoscut? De ce statul român, prin instituţiile abilitate, nu investeşte în programe de prevenire, iar acolo unde au fost demarate sunt mai mult decât modeste?

În ultima perioadă, în România, a apărut şi fenomenul Zombie, care a băgat spaima în părinţii care nu ştiu cum să îşi protejeze copiii şi să îi salveze de la moarte. Aceşti tineri au nevoie de consiliere psihologică 100%, aceşti copii au dreptul la viaţă!

De ce autorităţile sunt incapabile să lanseze campanii de prevenire sau de tratament, incapabile să deschidă mai multe centre de sprijin pentru aceştia? Ce facem cu aceşti copii şi tineri? Sunt doar câteva întrebări, la care mi-aş dori să aflu răspunsurile!

Este nevoie de mai multă implicare a Agenţiei Naţionale Antidrog, a Protecţiei Copilului, dar şi a Ministerelor Sănătăţii şi Educaţiei. Nu putem să îi condamnăm la moarte, aceşti copii au nevoie de ajutorul nostru!